Reformarea sistemului național de asigurări sociale a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, dar cea mai importantă dintre ele a avut loc odată cu adoptarea Strategiei reformei sistemului de pensii care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 1999) [1]. În ultimii ani, se atestă o atenție sporită a societății vizavi de problemele de protecție socială a persoanelor cu dizabilități. Restabilirea sănătății persoanelor cu dizabilități în scopul reintegrării lor în viața profesională și socială este una din directivele politicii sociale ale statului moldovenesc [2].  În conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10.12.1948 [3], Declarația cu privire la drepturile persoanelor cu handicap, proclamată de Adunarea Generală a ONU la 09.12.197 [4] și prevederile Constituției R.Moldova [5], statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice cetățean să aibă un nivel de trai decent. Astfel prin Legea R.Moldova nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, legiuitorul reglementează drepturile acestor persoane în vederea incluziunii sociale și garantării posibilităţii participării lor în toate domeniile vieţii, fără discriminare, la un nivel identic cu ceilalţi membri ai societăţii, având ca bază respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului [6].  Totodată, prin adoptarea legii sus-menționate, distingem o definiție legală a noțiunii de persoană cu dizabilităţi, și anume: persoana cu deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere/obstacole, pot îngrădi participarea ei deplină şi eficientă la viaţa societăţii în condiţii de egalitate cu celelalte persoane. Determinarea dizabilității se efectuează în cadrul Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurile sale teritoriale, instituit odată cu reformarea domeniului protecției sociale a persoanelor cu dizabilități și implementarea prevederilor Legii menționate, Consiliul a fost creat prin Hotărârea Guvernului nr. 65 din 23.01.2013 cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă [7]. În scopul exercitării funcțiilor sale, Consiliul are următoarele atribuții de bază: determinarea dizabilităţii şi a capacităţii de muncă a persoanei; întocmirea programului individual de reabilitare şi incluziune socială; stabilirea circumstanţelor/cauzei care au condus la dizabilitate şi a duratei dizabilităţii; stabilirea caracterului muncii şi a condiţiilor de muncă ale persoanei cu dizabilităţi; asigurarea evidenţei electronice şi pe suport de hârtie a persoanelor expertizate; întocmirea şi eliberarea certificatului privind gradul de dizabilitate.Procedura de determinare a dizabilității la persoanele adulte parțial diferă de cea a copiilor în vârstă de până la 18 ani. Însă pentru ambele categorii sunt specifice criteriile de bază pentru determinarea dizabilităţii, și anume: capacitatea de a studia şi de a se instrui; capacităţile intelectuale şi comportamentul; capacitatea de autoservire şi de autoîngrijire; capacităţile de comunicare (vederea, auzul, vorbirea) şi de adaptare situaţională; capacităţile locomotorii şi dexteritatea; capacitatea de muncă păstrată şi capacitatea vitală a organismului; capacitatea de participare la viaţa socială şi profesională, ținând cont de factorii medicali, psihopedagogici, habituali, profesionali, precum şi de alţi factori sociali. Luând în considerare practica europeană, legiuitorul a operat unele modificări ce vizează determinarea dizabilității la copiii în vârstă de până la 18 ani. Ea se determină în funcție de gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei şi este divizată în 3 grade: severă, accentuată şi medie. Așa bunăoară, dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv, au un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi supraveghere permanentă din partea unei alte persoane. Dizabilitatea accentuată se acordă copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activităţi potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitări funcţionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme. Dizabilitatea medie se acordă copiilor care au capacitatea de prestaţie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficienţe funcţionale scăzute, ceea ce conduce la limitări în activitate, în raport cu aşteptările corespunzătoare vârstei. Dizabilitatea la persoanele adulte se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) şi este de trei grade: severă, accentuată şi medie. Păstrarea capacităţii de muncă se evaluează în procente. De asemenea, persoanelor adulte încadrate într-un grad de dizabilitate li se va indica o cauză dizabilității survenite (ca urmare a: unei afecţiuni generale; unei afecţiuni congenitale sau din copilărie; unei boli profesionale; unui accident de muncă; participării la lichidarea avariei de la Cernobâl; serviciului militar sau a celui special).La determinarea dizabilităţii persoanelor încadrate în câmpul muncii, în funcție de:  studii, funcţia deţinută, condiţiile de muncă, li se vor  elabora recomandări pentru exercitarea în continuare a activităţii profesionale.