Potrivit art.27 CF [1], contractul matrimonial poate fi încheiat între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi. Astfel, contractul matrimonial poate fi încheiat atât până la încheierea căsătoriei, cât şi oricând în timpul căsătoriei.  Dacă în privinţa soţilor este clar statutul juridic legal al acestora şi nu apar inadvertenţe sau impedimente la determinarea acestuia, întrucât legea este destul de explicită, atunci în privinţa persoanelor care doresc să se căsătorească sunt necesare concretizări, întrucât formează o categorie distinctă de subiecţi care pot încheia contract matrimonial, despre care legea păstrează tăcerea. Astfel, legiuitorul naţional utilizează în art.11 alin.(2), art.12 alin.(2), art.13 alin.(1) şi art.27 CF expresia persoane care doresc să se căsătorească şi, doar într-un singur articol – art.10 alin.(2) CF, expresia viitorii soţi. În context, ne interesează dacă legiuitorul face sau nu distincţie între aceste noţiuni. Înainte de a oferi răspuns la această întrebare, vom analiza cadrul legislativ al statelor vecine: România, Ucraina şi Federaţia Rusă, în special, cu referire la unicitatea sau dualitatea utilizării, existenţa sau lipsa definiţiilor legale, contextul şi scopul întrebuinţării. În România, în noul Cod civil, este utilizată doar expresia „viitorii soţi”, fără ca să se prezinte definiţia sau să se ofere careva explicaţii referitor la statutul juridic al persoanelor care doresc să încheie contract matrimonial înainte de înregistrarea căsătoriei. Mai mult ca atât, atunci când se referă la regimul matrimonial, legiuitorul român utilizează doar o singură dată expresia „viitorii soţi” în art.312 alin.(1) NCC, în care prevede că „Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională”. Observăm că acest aspect nu prezintă importanţă pentru legiuitorul vecin, nici pentru doctrina românească.  Însă, pornind de la contextul utilizării expresiei „viitorii soţi” la capitolul încheierii căsătoriei, concluzionăm că legiuitorul se referă la cercul persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani, pentru motive temeinice – 16 ani (art.272 alin.(1)-(2) NCC).  Totodată, în art.284 NCC se menţionează că „În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afişării declaraţiei de căsătorie sau dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, trebuie să se facă o nouă declaraţie de căsătorie şi să se dispună publicarea acesteia”. Din această normă legală, s-ar putea trage concluzia că prin viitorii soţi se subînţeleg persoanele care au depus declaraţia de căsătorie, însă nu optăm pentru o interpretare restrictivă. Or, o interpretare extensivă ar corespunde mai bine principiului libertăţii convenţiilor matrimoniale instituit prin NCC. Alta este situaţia în Ucraina, unde, în conformitate cu art.92 alin.(1) CF, „Contractul matrimonial poate fi încheiat de persoanele care au depus cerere de înregistrare a căsătoriei, precum şi de către soţi”. În acest fel, legiuitorul ucrainean prevede exact din ce moment persoanele au dreptul să încheie contractul matrimonial, şi anume, din momentul depunerii cererii de înregistrare a căsătoriei. În această ordine logică de idei, ar rezulta că notarul, autentificând contractul matrimonial înainte de încheierea căsătoriei, trebuie să solicite de la părţile contractante dovada că au depus cerere de înregistrare a căsătoriei. Obţinerea unui asemenea certificat în practică poate fi destul de problematică, ceea ce va îngrădi esenţial dreptul viitorilor soţi la încheierea contractului matrimonial [4]. Mai mult ca atât, depunerea cererii de înregistrare a căsătoriei nu atrage nici o răspundere juridică pentru persoanele care doresc să se căsătorească.Acestor persoane nu le poate fi impusă obligativitatea încheierii căsătoriei, nici chiar prin intermediul instanţei de judecată. Până la momentul înregistrării căsătoriei, ele pot să-şi retragă cererea fără nici o explicaţie, sau pot doar să nu se prezinte la ceremonia de înregistrare a căsătoriei [5]. Totodată, în cazul încheierii contractului matrimonial anterior căsătoriei, notarul trebuie să specifice că acest contract va intra în vigoare din momentul înregistrării căsătoriei între părţile contractului [6]. În Federaţia Rusă, potrivit art.40 CF, „Contractul matrimonial este convenţia persoanelor care se căsătoresc sau convenţia soţilor prin care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei şi (sau) în caz de desfacere a căsătoriei”. În literatura de specialitate rusă, se menţionează că nici CF, nici alte acte normative nu oferă temei de a considera că statutul de persoane care se căsătoresc se obţine doar din momentul depunerii cererii de căsătorie la Oficiul de Stare Civilă. Mai mult ca atât, CF nu prevede obligativitatea încheierii contractului matrimonial înainte de căsătorie doar de către persoanele care au depus cerere de căsătorie, ceea ce evident nu este întâmplător [8]. Susţinem o asemenea abordare, întrucât atingerea acordului de voinţă asupra conţinutului regimului matrimonial contractual este o etapă prioritară, care stă la baza deciziei de a se căsători, iar depunerea cererii de înregistrare a căsătoriei nu garantează şi atingerea acordului de voinţă asupra conţinutului regimului matrimonial contractual, în cazul în care se intenţionează discutarea acestuia.  În Republica Moldova, cu referire la categoria persoanelor care pot încheia contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei, legiuitorul utilizează, după cum am menţionat, expresia persoane care doresc să se căsătorească, iar expresia viitorii soţi este utilizată doar în art.10 alin.(2) CF cu referire la conţinutul declaraţiei de căsătorie, în care viitorii soţi trebuie să indice că nu există nici un impediment legal la căsătorie. Astfel, rezultă că din momentul depunerii declaraţiei de căsătorie persoanele care doresc să se căsătorească obţin statutul de viitori soţi. În cumulul situaţiilor legale analizate, considerăm că legiuitorul naţional face distincţie între aceste noţiuni. Mai mult ca atât, considerăm bine-venită expresia ,,persoane care doresc să se căsătorească”, utilizată de legiuitorul naţional pentru a desemna părţile contractului matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei. În ceea ce priveşte sensul expresiei „viitorii soţi”, considerăm că are o semnificaţie mai îngustă, desemnând mai degrabă situaţia persoanelor care aproape că au obţinut statutul de soţi, fiind consideraţi viitori soţi ca rezultat al faptului că au depus declaraţia de căsătorie. Această concluzie se întemeiază pe prevederea art.10 alin.(2) CF, singura normă juridică în care legiuitorul naţional utilizează expresia „viitorii soţi”. În timp ce expresia „persoane care doresc să se căsătorească” oferă un înţeles mai larg şi dreptul de a semna contract matrimonial atât până la depunerea declaraţiei de căsătorie, cât şi după depunerea acesteia. Considerăm că cercul subiecţilor care pot, în condiţiile legii, încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei trebuie să respectate aceleaşi cerinţe care există pentru încheierea căsătoriei, adică să fie persoană fizică, să aibă capacitatea de a se căsători, vârsta matrimonială, după caz, să fie emancipaţi sau să aibă acordul înscris al părinţilor sau curatorilor şi încuviinţarea de la autoritatea administraţiei publice locale de a se căsători. Concluzionăm că prin expresia persoane care doresc să se căsătorească se desemnează cercul persoanelor fizice de sex opus, care au atins vârsta de 18 ani, după caz, 16 ani, au capacitate de exerciţiu deplină sau limitată şi doresc să formeze împreună o familie. Iar prin expresia viitorii soţi se desemnează persoanele care doresc să se căsătorească şi au depus declaraţia de căsătorie.