Ratele reduse ale fertilităţii creează îngrijorări majore cu privire la viitorul societăţii, fiindcă aceasta nemijlocit contribuie la accelerarea îmbătrânirii demografice, diminuarea populaţiei active şi a forţei de muncă şi, respectiv, la agravarea impactului asupra creşterii economice.  În prezent, viitorii părinţi aplică abordarea raţională în situaţia când decid să aducă pe lume un copil. Astfel, ei estimează dacă beneficiile sunt mai mari decât costurile. Concomitent, este necesar să subliniem că dimensiunea ideală a familiei s-a redus de-a lungul timpului. Între comportamentul reproductiv real al familiei şi cel dorit şi ideal este un decalaj semnificativ, ceea ce denotă că, în prezent, funcţia reproductivă este exercitată de către familie într-un mod redus, iar limitarea numărului de copii doriţi constituie, de asemenea, o strategie adaptativă a acesteia la situaţia socioeconomică din ţară şi manifestarea dorinţei de a-şi menţine nivelul de trai la un nivel adecvat. Nu trebuie să trecem cu vederea nici transformările de la nivel valoric, care reprezintă o cauză directă a declinului fertilităţii. Însă posibilităţile statului de a interveni pentru a modifica această tendinţă sunt limitate.  Scopul măsurilor de susţinere materială directă este de a diminua cheltuielile familiale ce ţin de naşterea, îngrijirea şi educarea copilului şi cuprind plăţile unice şi lunare, precum şi scutirile fiscale, care la rândul lor pot fi diferenţiate în funcţie de caracteristicile demografice şi socioeconomice ale beneficiarilor, rangul naşterii şi vârsta copilului. În calitate de măsuri suplimentare, pot fi oferite credite pentru procurarea locuinţei, precum şi diferite subvenţii.  La etapa actuală, toate ţările europene acordă alocaţii şi sunt plătite începând de la primul copil. Sumele variază de a o ţară la alta. Astfel, în Franţa, suma alocaţiilor creşte odată cu vârsta copiilor, în timp ce în Danemarca – invers. În unele ţări, alocaţiile sunt progresive, adică totalul lor creşte odată cu numărul copiilor. Aşa se întâmplă în Franţa, Grecia, Germania şi Finlanda. În Regatul Unit şi în Suedia, baremele nu ţin seama nici de vârsta copiilor, nici de numărul lor.  În Republica Moldova, indemnizaţiile adresate familiilor cu copii reprezintă principalul suport economic din partea statului şi este exprimat sub formă de plăţi unice sau periodice acordate familiei pentru naşterea, îngrijirea şi întreţinerea copilului. Caracteristic pentru Republica Moldova este că prestaţiile sociale pentru copii sunt universale, adică se acordă indiferent de nivelul de bunăstare, nefiind orientate doar spre familiile sărace. Toate aceste prestaţii, descrise mai jos, trebuie protejate de inflaţie printr-o indexare echitabilă în raport cu preţurile.  De indemnizaţiile de maternitate pot beneficia femeile asigurate, soţiile aflate în întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele. Cuantumul lunar al acestei indemnizaţii este de 100% din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice (anterior era 6 luni). O practică pozitivă caracterizează România, care pe lângă alocaţia pentru nou-născuţi mai acordă şi trusoul pentru nou-născut, cumulând aproximativ un salariu minim. Trusoul pentru nou-născuţi cuprinde haine, lenjerie şi produse pentru îngrijire  – în valoare fixă, se acordă tuturor copiilor, indiferent de rangul naşterii. De indemnizaţia unică la naştere pot beneficia atât femeile asigurate, cât şi cele neasigurate. Cuantumul diferă în dependenţă de rangul copilului. Pe parcursul perioadei din 1998 până în 2014, indemnizaţia unică la naşterea primului copil a crescut de la 144 de lei până la 3100 de lei, iar cea pentru următorul copil s-a majorat de la 108 lei, în 1998, până la 3600 de lei, în 2014. Chiar dacă valoarea indemnizaţiei depăşeşte cu mult minimul de existenţă, trebuie de menţionat că acest transfer bănesc este unic şi asigură financiar existenţa unui copil doar pentru o perioadă scurtă de timp. Esenţa acestei indemnizaţii constă în acoperirea unor cheltuieli importante survenite odată cu naşterea copilului – leagăn, cărucior etc. Deci, dacă raportăm cuantumul acestei indemnizaţii la preţul acestor bunuri, atunci valoarea produselor o depăşeşte cu mult pe cea a indemnizaţiei. Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii până la vârsta de 3 ani. La moment, cuantumul lunar al acestei indemnizaţii este de 30% din baza de calcul stabilită şi nu poate fi mai mică de 400 de lei pentru fiecare copil. Concomitent, este necesar să subliniem că, în conformitate cu Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, baza de calcul nu poate depăşi suma a cinci salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv. În conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 460 din 24.03.2008, pentru aprobarea modificărilor ce se operează în Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, mamele care lucrează în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu pot beneficia pe lângă salariu şi de indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului. Femeile neasigurate beneficiază de această indemnizaţie de la naşterea copilului până la 1,5 ani şi constituie 400 de lei. Un aspect important este că mamele pot beneficia de această prestaţie socială şi în situaţia în care continuă să desfăşoare activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată determinată. Acest lucru oferă posibilitatea părinţilor să multiplice veniturile necesare creşterii copilului. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă în cazul îmbolnăvirii copilului până la vârsta de 7 ani, a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 16 ani pentru o perioadă de cel mult 14 zile în cazul asistenţei medicale de ambulatoriu, sau pentru o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice, în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar.  Creşterea cuantumului indemnizaţiei unice la naştere, precum şi a celei lunare pentru îngrijirea copilului nu au dus la creşterea fertilităţii, chiar dacă, potrivit teoriei economice neoclasice, acest lucru s-ar fi aşteptat, deoarece este vorba despre o reducere a costului unui copil ca rezultat al creşterii veniturilor în urma transferurilor unor plăţi. Unele cercetări au arătat că o creştere cu 25% a alocaţiilor familiale ar avea ca efect o creştere a fertilităţii totale cu 0,07 copii per femeie. Din moment ce nu are loc creşterea fertilităţii, presupunem că are loc progresarea calitativă a funcţiei educative. Analizând practica unui şir de ţări europene în acest domeniu, constatăm că acolo există un şir de alocaţii de care ar putea beneficia şi familiile noastre cu copii: alocaţie pentru alăptare (Franţa), alocaţie specială pentru părinţii studenţi (Danemarca), alocaţiile pentru familiile sărace (Ungaria, Bulgaria, Franţa). Considerăm că aceste bune practici ar putea fi preluate şi de Republica Moldova. Pe data de 23 decembrie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a votat Legea nr. 332, prin care s-au operat modificări la Legea nr. 289 din 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Principalele modificări vizează: majorarea indemnizaţiei unice la naştere cu 500 de lei; majorarea de la 300 la 400 de lei a indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1 an şi jumătate, pentru persoanele neasigurate, şi a mărimii minime a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru persoanele asigurate; modificarea stagiului total de cotizare de până la 3 ani sau de cel puţin 9 luni (anterior 3 luni), realizat în ultimele 24 de luni (anterior – 12 luni) anterioare producerii riscului asigurat, pentru a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani; micşorarea pragului pentru nesuspendarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului (anterior se putea de lucrat până la 90% fără a pierde indemnizaţia) până la 0,5 din salariu de funcţie/tarifar sau salariul cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în limitele a 0,5 din durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare. Ultimele ajustări au stârnit nemulţumiri din partea viitorilor părinţi şi a celor care au acest statut în prezent. Deşi unele ajustări din prezenta lege pot afecta veniturile familiei cu copii mici, aceste schimbări s-au realizat cu scopul de a elimina abuzurile din partea unor beneficiari şi la apelul unor antreprenori care susţin că are de suferit eficienţa muncii în cazul mamelor cu copii mici care se îmbolnăvesc frecvent. În concluzie, menţionăm că suportul financiar şi în bunuri poate fi ineficient, favorizând creţterea fertilităţii la categoriile defavorizate. Analizele privind impactul măsurilor de politică socială asupra fertilităţii susţin concluzia că numai prin măsuri corelate pe mai multe sectoare, de la cele de promovare a participării femeii pe piaţa muncii până la beneficiile de maternitate sau de facilitare a îngrijirii copiilor, se poate obţine un efect asupra nivelului fertilităţii. Oamenii ar putea avea mai mulţi copii într-un context socioeconomic mai favorabil. Având în vedere acest aspect, decidenţii politici ar putea contribui la creşterea nivelului fertilităţii prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiei.