У статті досліджується процес розвитку історичної школи права, з’ясовуються основні погляди її представників, аналізуються слабкі та сильні сторони теорії. Уставлено, що історична школа права виникла як альтернатива протиставленню природного та позитивного права. Історична школа права являла собою теоретичне спрямування, що пояснює процес утворення права як стихійного, історично незалежного від законодавчої діяльності держави. На думку її представників, право є продуктом народного духу, історичним продуктом суспільного життя людей. Розвиток права полягав у тому, що народний дух поступово виявляє норми, які об’єктивно містяться в праві. Тому право існує не у вигляді формальних прав, а у вигляді живого уявлення правових інститутів у їх органічному взаємозв’язку.

The article explores the process of development of a historical school of law, clarifies the basic views of its representatives, analyzes the weaknesses and strengths of theory. It is inserted that the historical law school emerged as an alternative to the opposition of natural and positive law. The Historical School of Law was a theoretical line that explains the process of law formation as spontaneous, historically independent of the legislative activity of the state. From the viewpoint of its representatives, law is a product of the people`s spirit, a historical product of people`s social life. The development of law was that the people`s spirit gradually revealed the norms that were objectively contained in law. Therefore, law does not exist in the form of formal rights, but in the form of a live representation of legal institutions in their organic interconnection.

Articolul examinează procesul de dezvoltare a unei școli de drept istoric, clarifică opiniile de bază ale reprezentanților săi, analizează punctele slabe și punctele forte ale teoriei. Se susține că școala de drept istoric a apărut ca o alternativă la opoziția legii naturale și pozitive. Școala istorică de drept a fost o linie teoretică care explică procesul de formare a dreptului ca fiind spontan, independent din punct de vedere istoric de activitatea legislativă a statului. Din punctul de vedere al reprezentanților săi, legea este un produs al spiritului oamenilor, un produs istoric al vieții sociale a oamenilor. Dezvoltarea legii a fost că spiritul poporului a dezvăluit treptat normele care erau obiectiv cuprinse în lege. Prin urmare, dreptul nu există sub formă de drepturi formale, ci sub forma unei reprezentări în direct a instituțiilor juridice în interconexiunea lor organică