Existența dreptului de proprietate presupune întrunirea celor trei atribute ale dreptului de proprietate, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, cu cele două componente ale ei, materială și juridică. De cele mai multe ori, actele de dispoziţie juridică vor îmbracă forma unor acte de înstrăinare, alienabilitatea constituind în acest sens regula generală. Se pune întrebarea, dacă, prin excepţie, în considerarea exerciţiului dispoziţiei juridice, titularul său, va putea să stabilească o inalienabilitate a bunului? Deci, dacă în virtutea dispoziţiei juridice bunul este alienabil, în virtutea aceleiaşi dispoziţii juridice, titularul său, poate declara bunul inalienabil? Sau altfel spus, poate fi declarat un bun inalienabil pe cale convenţională?

L'existence du droit de propriété suppose la combinaison des trois attributs du droit de propriété, à savoir la possession, l'utilisation et la disposition, avec ses deux composantes, matérielle et légale. Dans la plupart des cas, les actes de disposition légale prendront la forme d'actes d'aliénation, l'aliénabilité constituant en ce sens la règle générale. La question est posée de savoir si, à titre exceptionnel, compte tenu de l'exercice de la disposition légale, son propriétaire sera en mesure d'établir l'inaliénabilité du bien? Ainsi, si en vertu de la disposition légale le bien est aliénable, à la lumière de la même disposition légale son détenteur peut-il déclarer le bien inaliénable? Ou, en d'autres termes, un bien inaliénable peut-il être déclaré par des moyens conventionnels?