Cercetarea limbii din perspectiva actului de comunicare cu multiplele sale funcţii a determinat, în ultimele decenii, o extensiune a operaţiilor de analiză asupra unităţilor lingvistice care depăşesc nivelul frazei. Drept urmare, se acordă o mare atenție termenilor discurs și text. Numeroși cercetători abordează în mod diferit acești termeni. Pentru unii cercetători discursul este doar o producție orală emisă de emițător spre receptor, pentru alții discursul este echivalent cu textul sau se afirmă că textul este doar o parte a discursului, alături de alte componente cum ar fi, de exemplu, condițiile sociale care ar influența într-un mod oarecare receptorul. opiniile sunt diverse și controversate. Consultând literatura de specialitate, ne propunem să elucidăm câteva dintre abordările teoretice ale acestor noțiuni.

The language research from the perspective of communication with its multiple functions determined, in recent decades, an extension of the analysis operations on language units exceeding the level of phrases.  As a result, a great deal of attention is paid to the terms:  speech and text. Many researchers address these terms differently. For some researchers the speech is only an oral production issued by the transmitter to the receiver, for others the speech is equivalent to the text or it is stated that the text is only part of the speech, alongside other components such as, for example, the social conditions that would somehow influence the receiver. opinions are diverse and controversial. By consulting the literature, we aim to elucidate some of the theoretical approaches to these notions.