Ruptura produsă în felul de a percepe realitatea și, prin urmare, de a percepe limbajul, a provocat, în anii 70-80, o reconsiderare a felului de a scrie poezie. Căutarea aproape disperată a unor soluții/teorii care să explice această schimbare și această necesitate de renunțare la discursul vechi, devenit disfuncțional a adus în față scriitori pe atunci marginali, dar care au urmat să schimbe fața literaturii care se scria în România. La baza acestei schimbări se afla Școala de la Brașov, cu cei doi teoreticieni și scriitori care au inițiat coagularea unui grup de scriitori interesați de acest fel nou de a scrie: Gheorghe Crăciun și Alexandru Mușina.  

In the 1970s-80s, the turnabout in the way of perceiving reality and, therefore, of perceiving the language, caused a reconsideration of the way to write poetry. The almost desperate search for solutions and theories to explain this change and this need to give up on the old way of writing, which had become dysfunctional, allowed previously marginal writers to change the face of the Romanian literature. At the base of this change was the Brasov School, with the two theorists and writers who initiated the formation of a group of writers interested in this new way: Gheorghe Crăciun and Alexandru Mușina.