Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
870 35 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-04 22:10 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.379-008.64-092-097.3:612.017.1-053.2/.6 (1) |
Pathology of the digestive system. Complaints of the alimentary canal (1732) |
Physiology. Human and comparative physiology (725) |
SM ISO690:2012 OLTEAN, Carmen, COSMESCU, Adriana. Patologia autoimună în diabetul zaharat tip 1 al copilului și adolescentului. In: Buletin de Perinatologie, 2019, nr. 3(84), pp. 93-94. ISSN 1810-5289. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Buletin de Perinatologie | ||||||
Numărul 3(84) / 2019 / ISSN 1810-5289 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.379-008.64-092-097.3:612.017.1-053.2/.6 | ||||||
Pag. 93-94 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Diabetul zaharat tip 1 este o boală autoimună caracterizată prin autodistrugerea mediată imun a celulelor beta pancreatice în cadrul unui proces inflamator cronic („insulita”). Detectarea markerilor de autoimunitate (auto Ac GAD, IAA, ICA, etc) reprezintă o dovadă certă în favoarea acestui mecanism. Cele aproximativ 50 gene de susceptibilitate pentru diabet poartă în acelaşi timp un risc înalt de dezvoltare și a altor boli autoimune concomitent sau la distanță de debutul diabetului. Deseori se remarcă tendinţa unei agregări familiale pentru bolile autoimune ceea ce reprezintă un argument în plus în favoarea predispoziţiei genetice. Se descriu 3 categorii de sindroame poliglandulare autoimune: tipul I (apare în mica copilărie), tipul II-IV (la copilul mare şi adult) și IPEX (la sugar, extrem de rar, cu evoluţie fatală). PAS tipul I (sindrom Witaker) se transmite autosomal recesiv, este monogenic şi asociază cel puţin 2 dintre următoarele afecţiuni: boala Addison, candidoza mucocutanată, hipoparatiroidism. Prevalența diabetului zaharat tip 1 este de 2-33%. În timp, se pot asocia şi alte afecţiuni autoimune endocrine (tiroidită, hipogonadism) sau nonendocrine (hepatită, gastrită, alopecia areată, vitiligo, cheratoconjunctivita). PAS tipul II-IV, cel mai frecvent sindrom poliglandular autoimun, apare predominant la sexul feminin fiind poligenic. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă boala autoimună cea mai frecvent întâlnită (40-60%), deseori fiind prima care apare. PAS tipul II asociază boala Addison (70-100%) cu cel puţin o altă endocrinopatie autoimună, PAS III (subtipul cel mai frecvent întâlnit) reuneşte 41% din posibilele asocieri de boli autoimune, în care, o constantă o reprezintă tiroidita autoimună (70-75%) asociată cu hipo/hipertiroidie. În acest subtip lipseşte boala Addison. PAS tipul IV este un grup eterogen de boli autoimune, atipic, care reuneşte boli autoimune endocrine (ex. diabet zaharat tip 1) şi nonendocrine (ex. boala celiacă, gastrita autoimună). În concluzie, aproximativ o treime din pacienţii diabetici dezvoltă în timp boli autoimune glandulare (ex. tiroidita autoimună 15-30%, boala Addison 0,5%) sau nonendocrine (ex. celiachie 4-9%, gastrită autoimună/anemie pernicioasă 5-10%, vitiligo 2-10%, artrita reumatoidă). Detectarea din timp a autoanticorpilor specifici şi a afectării organice latente permite măsuri terapeutice precoce pentru a preveni agravarea bolii autoimune şi decompensarea diabetului. |
||||||
Cuvinte-cheie diabet zaharat tip 1, boli autoimune, diabetes type 1, autoimmune diseases |
||||||
|