Republica Moldova dispune de un arsenal legislativ care ar trebui să permită o bună protecţie a patrimoniului cultural. Însă realitatea denotă unele lacune normative, un deficit de fonduri şi competenţe, o implementare aproximativă şi tolerantă a legii, precum şi lipsa de cooperare eficientă dintre diferite instituţii ale statului, fapt care afectează activitatea în domeniul protecţiei patrimoniului naţional arheologic. În această ordine de idei, ridică mai multe semne de întrebare reglementarea normativă a utilizării detectoarelor de metale în scopuri arheologice. Prezintă anumite neclarităţi la nivel de reglementare şi de implementare prevederile ce se referă la modalitatea de recompensare a descoperirii comorilor sau bunurilor susceptibile a face parte din patrimoniul arheologic. Totodată, activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii care atentează la patrimoniul cultural naţional este afectată de lipsa unor structuri în cadrul MAI specializate în acest domeniu. Iar realitatea cea mai neplăcută cu care se confruntă societatea contemporană este dezinteresul comunităţii faţă de patrimoniul cultural, în special dezinteresul faţă de protejarea acestor valori.

The Republic of Moldova has a legislative arsenal that should allow good protection of the cultural heritage. However, reality reveals some regulatory gaps, a lack of funds and skills, an approximate and tolerant implementation of the law, as well as the lack of effective cooperation between different state institutions, which affects the activity in the field of protection of the national archaeological heritage. In this connection, normative regulation of the legal use of metal detectors for archaeological purposes raises several question marks. It presents some uncertainties at the level of regulation and implementation regarding the way of rewarding discovering treasures or property likely to be part of the archaeological heritage. Simultaneously, the activity of crime prevention and fighting which attempts the national cultural heritage is affected by the lack of specialized structures within MIA. And the most unpleasant reality that contemporary society faces is the lack of interest of the community towards the cultural patrimony, especially the lack of interest in protecting of these values.