Începând cu cel de al doilea pătrar al secolului XX se consideră că cunoştinţele noastre despre Lume sunt situate pe trei niveluri, pentru fiecare existând metode şi concepţii proprii de cercetare. La început sunt studiate fenomenele, în baza cărora sunt stabilite legile care le guvernează. În cele din urmă sunt intuite principiile de simetrie care stau la baza acestor legi. Între aceste niveluri de cunoaştere există următoarea subordonare: fenomenele sunt guvernate de legile de conservare, iar legile de conservare, la rândul lor, se supun principiilor de simetrie, acestea din urmă având o puternică funcţie cognitivă. Cine stăpâneşte principiile de simetrie poate să cunoască Lumea în profunzime şi prin aceasta să o domine. Prin exemple concrete, se constată că Eminescu utiliza pe larg această metodologie de cunoaştere treptată a tainelor naturii.

Starting from the late 20th century it is considered that our knowledge of the World is structured in three levels, each of them having its own research methods and concepts. Firstly, there are studied the phenomena on the basis of which the laws governing them are established. Finally, the symmetry principles that govern these laws are intuited. Between these levels of knowledge there is the following subordination: the phenomena are governed by the conservation laws, and the conservation laws, in turn, are subject to the principles of symmetry, the latter having a strong cognitive function. Anyone who has mastered the principles of symmetry can know the World in depth, and through it he can dominate it. Based on concrete examples, it is found that Eminescu used widely this methodology of gradual knowing the mysteries of nature.