Lycium barbarum L. face parte din familia Solanaceae, fiind originar după unele surse, din centrul Chinei. Alte opinii vorbesc că specia a provenit din regiunea care se întinde între sud-estul Europei și sud-vestul Asiei. În prezent, LB poate fi regăsit aproape în toată lumea, cultura fiind introdusă în scopuri ornamentale, comercialeconomice (industriei alimentare) în tot mai multe țări.  În unele țări printre care se numără și Republica Moldova, Lycium barbarum L. este considerat o plantă potențial invazivă, astfel, cel care cultivă aceste plante trebuie să dețină informații cu privire la aceste probleme, mai ales din cauza faptului că semințele de goji pot fi ușor propagate de către păsări sau alte animale care le consumă. Potențialul invaziv al speciei este explicat de unii cercetători prin faptul că plantele drajonează uşor, ocupând repede spaţiile deschise din habitat, deasemenea, ea reuşeşte să se adapteze bine diferitelor schimbări sezoniere. Frecvent cultivată în garduri vii, se înmulţeşte repede prin lăstari, devenind în multe locuri subspontană şi formând uneori adevărate mărăcinişuri. De asemena, și unii specialiști americani consideră faptul că lycium-ul, datorită caracteristicilor sale nepretențioase, poate deveni invaziv sau poate fi considerat o buruiană în cazul în care nu este îngrijit corespunzător. Totuși, trebuie evidențiat faptul că aceste afirmații sunt valabile pentru plantele necultivate (flora spontană), aflate pe terenuri neîngrijite, soiurile înalt-calitative neavând tendințe pronunțate de drajonare. Deși nu este recomandată înființarea de culturi de goji cu destinație comercială pe terenuri contaminate cu metale grele sau cantități mari de pesticide, este bine de știut că specia este rezistentă la poluare.  De asemenea, plantele tolerează bine solurile cu o salinitate crescută datorită mecanismului lor de modificare a grosimii stratului de glico-proteine din peretele celular al frunzelor, ca răspuns la stresul salin.Acest arbust este rezistent la condițiile de vânt puternic și la expunerea maritimă, fapt atestat atât pe teritoriul Angliei (Suffolk), cât și pe cel al țării noastre. Chiar dacă planta nu beneficiază de soluri foarte fertile sau bogate în anumite micro-elemente, sau de temperaturi și un grad de insolație crescute, similare cu cele din regiunea Ningxia, totuși, aceasta se poate adapta/aclimatiza. Goji fiind considerat un arbust nepretențios, însă pentru ca producția să fie una calitativă, se impune respectarea anumitor cerințe.  Cerințele speciei Lycium barbarum L. față de mediu sunt relativ nenumeroase, fiind un arbust rezistent la condiții nefavorabile și boli fapt ce îl face ușor de cultivat și de îngrijit. Dar, când vine vorba de obținerea unei recolte înalte și calitative de fructe de goji, aceste particularități agropedoclimatice devin foarte însemnate. În ciuda preferinței pentru o climă mai călduroasă, Lycium-ul este rezistent și la iernare, supraviețuind la temperaturi negative sau în condiții de îngheț, Lycium barbarum L. fiind un nanofanerofit cu o rezistență la ger destul de bună (-15 °C, -23 °C), dar numai pe perioade relativ scurte de timp. PH-ul optim pentru dezvoltarea arbustului de goji este situat în jurul valorii de 7 (neutru), însă pot fi tolerate și soluri mai acide sau mai alcaline, goji preferând solurile de calitate medie sau bună, dar tolerându-le și pe cele mai puțin fertile, ce nu au o cantitate semnificativă de humus. Pentru culturile convenționale, plantele de Lycium pot fi fertilizate pe parcursul perioadei de creștere a plantei pentru a-i crește șansele de supraviețuire. În China, unele studii au ajuns la concluzia că această plantă este eficientă și în reconversia terenurilor agricole în zone împădurite, mai ales în regiunile montane joase. Similar, Lycium barbarum L. este descris și ca având rol de fixare a solului. Mai mult, el poate acționa și ca barieră ecologică (în Anglia este folosit și pe post de gard viu). Actualmente în laboratorul de Biotehnologie și Embriologie a Grădinii Botanice (I) este studiată acesta specie prind metode de cercetare biotehnologice in vitro/ex vitro, metode de studii anatomice, biochimice şi metode agrotehnice.