Conform COST-ului 341 GLOSSSARY termenul de antropogen este descifrat ca fenomenul general și menținut, sau cel puțin puternic influențat de activitățile umane asupra biodiversității. În ultimele decenii accelerarea antropizării mediului natural a cauzat un declin al biodiversității, în special în zonele intens populate de oameni. Mamiferele mici reprezintă grupurile taxonomice care au o greutate de până la 0,5 kg din ordinele Rodentia, Insectivora și Chiroptera. Peste 75% dintre mamiferele actuale se încadrează în grupul mamiferelor mici, din cauza că sunt cele mai comune specii conform analizei abundenței de specii în relație cu biomasa și comunitatea mamiferelor. Cercetările au fost efectuate în 5 biotopuri puternic antropizate ale localității Bâcioi în nemijlocita apropiere a or. Chișinău în anii 20182019. Rozătoarele au fost capturate cu ajutorul capcanelor pentru animale amplasate la o distanță de 5 m una față de alta. Din cele 23 de specii de rozătoare semnalate pe teritoriul Republicii Moldova, pe teritoriul cercetat au fost evidențiate 7 specii, 2 specii fiind semnalate vizual (Sciurus vulgaris, Nannospalax leucodon). Celelalte 5 specii aparțin la 2 familii: Cricetidae (Microtus rossiameredionalis) și Muridae (Apodemus flavicollis, A. sylvaticus, A. agrarius și A. uralensis).  Scopul lucrării a fost analiză ecologică a faunei de rozătoare din loc. Bacioi, mun. Chișinău, care este o zonă puternic antropizată, cu evidențierea diversității, abundenței și coeficientului de capturare a speciilor de mamifere mici.  Biotopurile cu cea mai bogată faună de mamifere mici s-a dovedit a fi plantația pin și ecotonul agrocenoză-subarboret în care s-au capturat a câte 4 specii de rozătoare aparținând gen. Apodemus (A. flavicollis, A. sylvaticus, A. agrarius și A. uralensis).Au urmat biotopurile în care au fost capturate câte 3 specii de rozătoare (A. flavicollis, A. sylvaticus și A. agrarius): ecotonul pajiștesubarboret și perdea forestieră – lan de porumb. Biotopul cu cele mai puține specii de rozătoare s-a dovedit a fi livada de măr unde s-au capturat doar 2 specii M. rossiaemeredionalis și A. sylvaticus. Biotopul cu cea mai mare abundență a rozătoarelor s-a dovedit a fi plantația de pin cu 37,2% din totalul rozătoarelor, având și un coeficient de capturare de 22,8%, urmat de ecotonul pajiște-subarboret cu abundența de 27,9% și coeficientul de capturare de 20,7%. La ecotonul perdea forestieră – lan de porumb rozătoarele au avut o abundență de 16,3% și coeficientul de capturare de 10,4%. Pe când în agrocenoză cu arbuști abundența a fost de 11,6% și coeficientul de capturare de 21,7%. În livada de măr s-a înregistrat cea mai mică abundență de doar 6,9% cu coeficientul de capturare de 27,3%. Diferențe semnificative ale diversității și abundenței între anii de studiu nu s-au constatat. Specia A. sylvaticus a avut cea mai mare abundență de 44,2% și un coeficient de capturare de 8,3%, urmată de A. flavicollis cu o abundență de 27,9% și cu coeficientul de capturare de 5,2%. Specia A. agrarius a avut o abundența de 20,9% și coeficient de capturare de 3,9%. Cea mai mică abundență s-a înregistrat la speciile A. uralensis (4,7%), cu coeficientul de capturare de 0,9% și la M. rossiaemeredionalis (2,3%) si coeficientul de capturare de 0,4%. În concluzie putem menționa faptul că în toate biotopurile cercetate au fost semnalate speciile genului Apodemus. Ca specie euritopă și dominantă în toate biotopurile a fost A. sylvaticus, având cea mai mare abundență și cel mai mare coeficient de capturare. Cea mai mare diversitate (4 specii) s-a înregistrat în plantația de pin și ecotonul agrocenoză-subarboret. Studiul a fost realizat în cadrul proiectului de cercetări fundamentale 15.187.02.11F.