Aspecte ale rezistenței florii-soarelui la acțiunea lupoaiei
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
688 12
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-05 12:59
SM ISO690:2012
TABĂRĂ, Olesea, DUCA, Maria, PORT, Angela, CLAPCO, Steliana. Aspecte ale rezistenței florii-soarelui la acțiunea lupoaiei. In: Life sciences in the dialogue of generations: connections between universities, academia and business community, Ed. 1, 21-22 octombrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipogr. "Biotehdesign", 2019, pp. 57-58.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Life sciences in the dialogue of generations: connections between universities, academia and business community 2019
Conferința "Life sciences in the dialogue of generations: connections between universities, academia and business community"
1, Chişinău, Moldova, 21-22 octombrie 2019

Aspecte ale rezistenței florii-soarelui la acțiunea lupoaiei


Pag. 57-58

Tabără Olesea, Duca Maria, Port Angela, Clapco Steliana
 
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”
 
Disponibil în IBN: 10 decembrie 2019


Rezumat

Patosistemul H. annuus – O. cumana ilustrează un exemplu elocvent pentru evidențierea celor două tipuri de rezistență: verticală (oligogenică) și orizontală (poligenică). Primul tip se manifestă față de anumite rase fiziologice ale unui patogen prin mecanisme specifice. Al doilea tip are un caracter permanent și acționează față de toate rasele patogenului, nemodificându-se în funcție de acestea și este determinat de mecanisme nespecifice. Însă, evoluția rapidă a patogenului și depășirea rezistenței verticale, precum și necesitatea producerii hibrizilor rezistenți impune în permanență dezvoltarea cercetărilor privind mecanismele defensive nespecifice.  Pe parcursul co-evoluției ai sistemului și adaptării gazdei la condițiile de infestare, invazia patogenului poate fi blocată la diferite stadii de dezvoltare. Astfel, în cortex sau în endoderm se activează mecanismele defensive pre-haustoriale ce previn atașarea și pătrunderea apresorului în țesuturile gazdei, iar mecanismele posthaustoriale se caracterizează prin depozitarea mucilagiilor, dezorganizarea și necroza haustorului.  Scopul cercetării a fost de a estima particularitățile răspunsului defensiv al florii-soarelui la atacul lupoaiei.  Eșantionul utilizat în analize a inclus trei genotipuri de floareasoarelui, dintre care două rezistente (Favorit, PR64LE20) și unul sensibil (Performer) la acțiunea parazitului, oferite de INCDA Fundulea, România. Pentru crearea fondalului de infestare artificială s-a utilizat semințe de lupoaie a populației colectată din localitatea Sîngera. Monitorizarea experienței de infestare artificială s-a relizat în dinamică temporală în funcție de ciclului vital al patogenului în decursul a 67 de zile. Formarea primelor atașamente, dezvoltarea tuberculilor, formarea lăstarului subteran și aerian au fost etapele cheie de analiză și colectare a probelor de țesut radicular.Acestea, au fost supuse studiului la nivel: histochimic (conținutul de caloză și lignină); biochimic (activitatea a trei enzime) și molecular (expresia unor gene responsabile de fortificarea pereților celulari și sistemul antioxidant). Dinamica corelativă a modificărilor histologice, biochimice și moleculare s-a manifestat diferit la genotipurile rezistente cultivate pe fondal de infestare, prin două strategii distincte de răspuns la stres. Prima strategie a fost bazată pe menținerea fluctuațiilor parametrilor interni în limitele normei optime de reacție, ce relevă semnalizarea celulară continuă și intensitate mai mică de acțiune a factorului de stres asupra genotipului Favorit. Modificările tranzitorii în acumularea transcripților corelează indirect cu cea a produșilor de expresie, ceea ce demonstrează reglarea proceselor defensive la diferite nivele ale căilor metabolice, astfel încât să corespundă stării fiziologice noi, adaptive, condiționată de semințele de O. cumana din rizosferă. A doua strategie de răspuns s-a manifestat prin perturbații de diminuare a parametrilor studiați la genotipul PR64LE20. Tendința de minimalizare a devierilor de la normă prin capacitatea de reglare stoichiometrică a metaboliților și neafectarea creșterii în contrast cu fluctuații mari în activitatea metabolică sugerează asupra unei strategii a organismului de a direcționa și redistribui energia spre obținerea unei stări fiziologice optime pentru adaptare. Aceste strategii sunt rezultatul activării mecanismelor nespecifice de rezistență doar la nivel de pre-atașament și post-atașament la genotipurile rezistente neinfestate cu lupoaie.  În cazul genotipului sensibil, cu toate că a fost identificată activitatea sporită a enzimelor și a transcripției genelor de la primele etape de dezvoltare a patosistemului, factorii de natură patogenă eliberați în țesutul gazdei a influențat procesarea post-transcripțională și post-translațională, ceea ce determină la acest genotip incapacitatea de a opune rezistență față de invazia patogenului.