Articolul reprezintă o sinteză a cercetărilor efectuate în domeniul psihologiei sociale cu obiectivul de a evidenția factorii stării de singurătate în mediul adolescentin și diminuarea ei. Adolescenţa reprezintă nu atât o etapă cantitativă, cât calitativă, amplificatoare în multitudinea aspectelor de dezvoltare. Adolescentul se schimbă, sub raport fizic, psihic și în plan social, iar dacă 69 apare o situație de criză existențială, adolescenții își pierd reperele tradiționale și identitatea proprie, drept urmare se amplifică vulnerabilitatea psihologică și crește presiunea mediului social asupra lor. Acești factori duc la alterarea sau diminuarea capacităților afective, de comunicare și relaționare ale adolescentului, ceea ce face ca aceasta să nu mai poată menține sau constitui legăturile cu ceilalți și cu lumea exterioară.

The article is a synthesis of the researches carried out in the field of social psychology with the objective of highlighting the factors of loneliness in the adolescent environment and diminishing it. Adolescence is not just a quantitative stage but a qualitative step in the many aspects of development. Adolescence is changing, physically, psychologically and socially, and if there is a situation of existential crisis, adolescents lose their traditional landmarks and their own identity as a result the psychological vulnerability is amplified and increases the pressure of the social environment on them. These factors lead to alteration or diminishing affective capabilities, communication and relationships of the adolescent, which makes it unable to maintain it or making connections with others and the outside world.