Atât etica autonomiei, cât şi etica autenticităţii pot fi sintetizate prin aceeaşi exigenţă metaforică de a deveni propriul tău stăpân. Aceasta nu este doar o simplă coincidenţă. Conceptul de autonomie şi conceptul de autenticitate sunt con-cepte morale care poartă amprenta atomismului social, accentuând rezistenţa individului uman faţă de presiuni totaliza-toare şi holiste. Ca atare, cele două concepte sunt caracterizate de aceleaşi opoziţii dintre „interior” şi „exterior”, dintre auto- şi hetero-, dintre „propriu” şi „străin”. Cu toate acestea, o analiză atentă va dezvălui o serie de distincţii concep-tuale dintre etica autnomiei şi etica autenticităţii, distincţii ce vor face vizibilă tensiunea dintre un ideal iluminist al autoguvernării şi un ideal romantic (sau, într-un sens mai larg, contra-iluminist) al autoapartenenţei. Primul subliniază importanţa raţiunii în crearea unei comunităţi a individizilor ce se autolegislează moral, în timp ce al doilea subliniază importanţa emoţiilor, înclinaţiilor şi instinctelor pentru procesul împlinirii de sine şi al autoexprimării.

Both the ethics of autonomy and the ethics of authenticity could be summed up by the same metaphorical injunction of being “one’s own master”. This is not just a mere coincidence. The concept of autonomy and the concept of authenticity are moral concepts that bare the mark of a strong social atomism and that emphasize the resistance of the human individual against totalising and holistic pressures. As such, the two concepts are operating within a structure of oppositions between “inward” and “outward”, between auto- and hetero-, and between “own” and “other”. Nevertheless, a careful analysis will reveal a series of conceptual distinctions between the ethics of autonomy and the ethics of authenticity, which brings forth a tension between an Enlightenment ideal of self-governance and a Romantic (or, broadly speaking, a counter-Enlightenment) ideal of self-ownership. The former highlights the importance of reason in the process of creating a community of self-legislating moral individuals, while the latter highlights the importance of emotions, inclinations and instincts in the process of self-exression and self-fulfilment.