The training of elders is analysed in a multidimensional way, both in the institutional and in the personal context. Through the daily experience can be done the change of the seniors way of thinking about their lives, minimized the phenomena of loneliness and increase the feeling of satisfaction, fulfilment, persuasion that the man, as homo-construens can create his life, accomplish his goals, intentions and plans of life, which is not limited by age or negative thinking about his own old age. The knowledge gained throughout life, about itself in the world "fulfils the role of the basic regulator of the individual's behaviours, which ensures the minimum of psychic comfort". The foundation of learning about the meaning of life in old age is the establishment of man's ability to work efficiently and constructively on him by proper support in the tendency towards self-realization, to the fulfilment of development and humanity.

Instruirea bătrânilor este analizată multidimensional, atât în contextul instituțional, cât și în cel personal. Prin experiența cotidiană se poate realiza schimbarea modului de gândire a seniorilor față de viața lor, minimalizate fenomenele singurătății și de creștere a sentimentului satisfacției, împlinirii, convingerii, că omul ca homo construens poate crea viața sa, să realizeze scopurile, intențiile și planurile de viață, pe care nu le limitează nici vârsta, nici gândirea negativă despre propria bătrânețe. Cunoștințele obținute de-a lungul vieții, despre sine în lume „îndeplinește rolul reglatorului de bază a comportamentelor individului, care îi asigură minimumul confortului psihic”. Temelia instruirii față de sensul vieții la bătrânețe este stabilirea aptitudinilor omului față de munca eficientă și constructivă asupra sa prin susținerea corespunzătoare în tendința spre autorealizare, spre împlinirea dezvoltării și umanității.