Peştii au început să fie utilizaţi de mult timp ca bioindicatori ai poluării apelor, luându-se în consideraţie diversitatea lor specifică, structura şi starea populaţiilor, potenţialul re-productiv, starea de sănătate ş.a. Un aspect foarte important este acela că apa este o condiţie obligatorie pentru existenţa populaţiilor de peşti. În condiţii, chiar de dezastru ecologic, aceștia aproape că nu au nici o posibilitate de scăpare. De asemenea, peştii constituie ultima verigă a lanţului trofic, pot forma diverse niveluri trofice, ocupă nişe trofice separate şi prin urmare ei sunt afectaţi direct de ceea ce se întâmplă la nivelul producătorilor (fitoplancton, macrofite) şi al consumatorilor primari (zooplancton, zoobentos ş.a.). Procesul de bioacu-mulare este cel mai evident la vârful piramidei trofice, reflectându-se în aşa fel, starea de sănătate a întregului ecosistem. În urma studiului efectuat, s-a constatat că în cazul poluărilor sporadice şi de mică intensitate, sunt, de regulă, antrenate reacţiile de răspuns la nivelurile subindividuale, iar ele în curând pot dispărea odată cu înlăturarea factorului de impact. Pe când, în cazul poluărilor sistematice şi cu efect de lungă durată, modificările cele mai elocvente şi durabile se observă la nivelurile de organizare superioare: populaţional şi ihtiocenotic. În aceste condiţii se constată micşorarea diversităţii specifice, diminuarea potenţialului productiv, reducerea structurii de vârstă, în structura de sex predomină femelele (de regulă), iar in-divizii se caracterizează printr-un ritm lent de creștere (exemplu carasul argintiu, babuşca, bibanul, plătica, crapul). O deosebită atenţie în procesul de bioindicaţie se acordă acumulărilor de poluanţi în organele şi ţesuturile peştilor din diverse ecosisteme acvatice ale Republicii Moldova. Analiza concentraţiei metalelor grele în ţesutul muscular al peştilor din ecosistemele fl. Nistru şi r. Prut au constatat valori în limitele admisibile, ce nu reprezintă pericol pentru alimentaţie şi starea funcţională a peştilor. Aceste valori demonstrează că, în pofida intensi-ficării presingului antropic, aceste ecosisteme se încadrează în limitele acceptabile privind concentraţia metalelor grele (Zubcov ş.a., 2013).La nivelul sistemului reproductiv factorul poluator poate provoca multiple disfuncţii semnificative (Fulga ş.a., 2012). În toate cazurile răspunsul sistemului reproducător la acţiunea factorilor de mediu este foarte variat şi depinde în mare parte de intensitatea lor şi particularităţile bioecologice ale taxonului. Cele mai răspândite dereglări a funcţiei reproductive la peştii colectaţi în diferite ecosisteme acvatice ale Republicii Moldova sunt: dezvoltarea asimetrică a ovarelor şi testi-culelor, forma lor anomală, maturizarea sexuală timpurie, modificarea duratei ovogenezei şi spermatogenezei, deplasarea termenilor calendaristici ai reproducerii, cazuri de resorbţie în masă a celulelor sexuale la diferite faze, micşorarea capacităţii de fecundare, micşorarea pon-derii indivizilor capabili de reproducere, avortarea icrelor cu lezarea membranelor foliculare ş.a. De asemenea, în condiţii ecologice instabile, în ihtiocenozele ecosistemelor acvatice din Republica Moldova se constată majorarea ponderii hibrizilor interspecifici. Condiţiile nefavorabile în perioada reproductivă pentru o specie, poate cauza perturbări în procesul gametogenezei şi, respectiv, modificarea termenilor de depunere a icrelor. Ca rezultat, la revenirea condiţiilor favorabile, pot avea loc suprapuneri în reproducerea mai multor specii de peşti la aceeaşi boişte, şi ca finalitate - apariţia hibrizilor (fenomen cu o frecvenţă cres-cândă în fl. Nistru după construcţia barajului de la Novo-Dnestrovsk). În condiţii ecologice actuale, când presingul antropic se menţine continuu asupra eco-sistemelor acvatice naturale din Republica Moldova, iar intensitatea lui creşte, cele mai sesizabile modificări sunt cele de la nivelul structurii ihtiocenozelor. Pe lângă reducerea diversităţii specifice, cu „pierderea ireversibilă” a speciilor stenobionte de peşti, se con-stată supremația numerică a unor specii euritope de talie mică, deosebit de prolifice, înalt competitive şi cu un potenţial expansiv înalt (ca obleţul, murgoiul bălţat, carasul argintiu, batca ş.a.). În formă tabelară vom încerca să relevăm cele mai reprezentative specii de peşti şi asociaţiile lor, din ihtiocenozele râurilor mici din Republica Moldova, care pot servi ca modele în procesul de evaluare a stării de bonitate ecologică (tabelul 1).Unele specii ca murgoiul bălţat, obelţul, ciobănaşul, carasul argintiu, bibanul, boarţa, ş.a., graţie potenţialului hidrobiotopic de excepţie, pot fi deosebit de numeroase atât în ecosisteme-le intens eutrofizate, cât şi în cele mai puţin afectate antropic.De asemenea, caracterul succesional al ihtiocenozelor poate servi ca model sigur în elucidarea bunăstării ecosistemelor. Ihtiofauna Republicii Moldova în aspect succesional este supusă câtorva factori esen-ţiali cu efect major. Din cauza alterării habitatelor caracteristice, consecinţelor dramatice a pescuitului ilicit şi poluărilor antropogene accentuate, se constată următoarele restructurări în ihtiofauna aborigenă: 1) avansarea pe poziţii multidominante a unor specii euritope de talie mică şi medie ca: babuşca, obleţul, batca, bibanul, boarţa, ghiborţul comun, zvârlugile ş.a. 2) degradarea populaţiilor speciilor stenotope reofile şi limnofile dependente vital de gradul de conservare hidrobiotopică: linul, caracuda, ţigănuşul, grindelul, boişteanul, zglă-voacele, păstrăvul indigen, lipanul ş.a. 3) decimarea populaţiilor speciilor migratoare şi se-mimigratoare: sturionii, păstrăvul de mare, scrumbia de Dunăre, rizeavca, sabiţa, vârezubul şi a celor potamodrome de talie mare, cu ciclul vital lung. În acelaşi timp, pe fonul eliberării nişelor ecologice anterior ocupate de unele specii indigene, intensificării pertubărilor climaterice (cu înteţirea calamităţilor naturale), translo-cărilor antropohore de taxoni alogeni, şi modificării intervalelor de acţiune a gradienţilor factorilor de mediu (termic, hidrologic, hidrochimic), se constată procesul activ de îm-bogăţire artificială a ihtiofaunei locale. În aşa fel, în ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova se constată pătrunderea şi proliferarea: 1) speciilor alogene invazive (naturalizate) şi a celor introducente economic valoroase 2) speciilor interveniente limanice şi marine din direcţia aval (cu efect de pontizare a ihtiofaunei) 3) speciilor caracteristice altor bazine ac-vatice de apă dulce (Dunărea, Nipru, Don) 3) şi speciilor caracteristice altor zone piscicole (din amonte şi de altitudini mai înalte).