Comunicarea virtuală. Avantaje şi dezavantaje
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
19826 1082
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-22 11:00
SM ISO690:2012
PALADI, Aliona, MACRINICI, Svetlana. Comunicarea virtuală. Avantaje şi dezavantaje. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe socioumanistice, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2016, 2016, Vol.2, R, SSU, pp. 32-35. ISBN 978-9975-71-818-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
Vol.2, R, SSU, 2016
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016

Comunicarea virtuală. Avantaje şi dezavantaje


Pag. 32-35

Paladi Aliona1, Macrinici Svetlana2
 
1 Universitatea de Stat din Moldova,
2 Societatea cu Răspundere Limitată LIED CONSULTING, Chișinău
 
Disponibil în IBN: 18 aprilie 2019


Rezumat

Trăim într-o eră a tehnologiilor moderne şi nu ne putem eschiva de la provocările care ne urmăresc zilnic. Progresul susţinut de o bază tehnologică din ce în ce mai puternică îşi face loc în viaţa cotidiană a oamenilor, obligându-i să facă mereu faţă cerinţelor actualităţii. Incontestabil, tehnologiile moderne influenţează dezvoltarea psihică şi, într-un mod deosebit, comunicarea.  Comunicarea virtuală se deosebeşte de cea tradiţională şi reală prin lipsa prezenţei fizice şi posibilităţii de atingere a interlocutorului.  Pentru a demonstra deosebirile dintre comunicarea tradiţională şi cea virtuală, au fost elaborate jocuri interactive cu ajutorul cărora actorii implicaţi în grupul de discuţii au avut posibilitatea: - să relateze informaţii despre sine; - să acumuleze informaţii despre alţii; - să determine anumite caracteristici ale propriei persoane; - să identifice rezistenţele psihice; - să antreneze sociabilitatea;  - să dezvolte tipul de comunicare asertiv etc. Totodată, comunicarea este prezentă în mai multe reţele virtuale precum Facebook, Yandex, Twitter, Myspace etc. Pentru persoanele sugestibile, naive şi credule, comunicarea virtuală este o adevărată provocare. Acestea postează date cu caracter personal fără a-şi da seama de pericolele la care pot fi expuse. Datele despre adresa de la domiciliu, despre bunurile, veniturile, numărul de înmatriculare al automobilului, data şi locul plecării la odihnă şi multe altele sunt cele mai răspândite greşeli ale celor care sunt analfabeţi din punct de vedere digital. Psihologii pot instrui persoanele cum ar trebui să-şi protejeze identitatea cei care comunică virtual. În plasa lumii virtuale sunt prinşi majoritatea oamenilor, indiferent de vârstă, sex, statut social, interese politice ori religioase. Motivele aderării la reţelele virtuale în mare parte ţin de comunicare, fie că au drept scop depănarea unor amintiri, a unor evenimente din trecut, fie că e vorba de noile colaborări care tind spre menţinerea unor relaţii cu perspectivă de viitor, toate se întrunesc în reţeaua virtuală şi în reţelele de socializare [2, p.125]. Comunicarea virtuală ori digitală este convenabilă şi desigur că printre cele mai evidente avantaje putem menţiona: – rapiditatea digitală; – simplitatea în expunerea limbajului; – nelimitarea geografică; – accesibilitatea informativă în diferite domenii; – intensificarea comunicării între persoanele care se cunosc în viaţa cotidiană; –  alegerea liberă pentru întreţinerea sau încetarea comunicării virtuale cu anumite persoane. Printre dezavantajele comunicării virtuale putem evidenţia următoarele aspecte: – lipsa încrederii în persoana cu care are loc comunicarea; – necunoaşterea identităţii interlocutorului; – imposibilitatea de a sesiza sinceritatea şi onestitatea interlocutorului; – neputinţa în perceperea mesajelor nonverbale şi gesturilor; – prezenţa unor iluzii referitoare la aprecierea celuilalt [1, p.7]. Comunicarea virtuală ocupă un loc important în domeniul educaţiei, având ca repere platformele educaţionale (Moodle e-learning, AeL – Advanced Elearning, iTeach etc.). În ultimele decenii, instruirea prin intermediul noilor tehnologii a devenit prioritară, parţial accesibilă şi foarte eficientă. Posibilitatea de a completa prin exemple video materialul teroretic predat elevilor ori studenţilor confirmă avantajul şi necesitatea susţinerii TIC în educaţie.  Skype-ul, messenger-ul, viber-ul, e-mail-ul etc. sunt mijloacele foarte des utilizate pentru informare, transmiterea referatelor, lucrărilor de laborator ori anunţurilor.  Pornind de la ideea că trăim înt-un mediu tehnologizat, în luna mai al anului curent a fost organizat un workshop în care elevii de la liceul teoretic ,,Spiru Haret” din municipiul Chişinău au avut posibilitatea să expună propriile viziuni asupra temei abordate. Participanţii au fost încadraţi în activităţi practice, prin care şi-au identificat abilităţile de comunicare, barierele cognitive şi emoţionale, factorii care stimulează ori blochează aptitudinile de sociabilitate [5]. Totodată, prin intermediul analizei tranzacţionale elevii au identificat posibilitatea de transpunere în comunicare virtuală, au identificat dimensiunile spaţiului virtual sub aspectul: social (reţele de socializare), personal (empatia, nivelul stimei de sine, perceperea Eu-lui) şi educaţional (TIC în educaţie) [1, p.9].  Cele mai generale concluzii la care au ajuns elevii încadraţi în grupul experimental au fost următoarele: 1. Comunicarea virtuală se deosebeşte de cea reală. 2. Comunicarea virtuală nemonitorizată poate duce la dependenţă. 3. Comunicarea virtuală are totuşi anumite limite (lipseşte privirea directă în ochi, tonalitatea vocii, vibrarea tonalităţii). 4. Comunicarea virtuală pentru domeniul educaţional este un avantaj.  5. Comunicarea virtuală ar fi bine să fie considerată benefică şi de către profesori. În mediul psihologic contemporan au fost identificate multe programe şi traininguri de dezvoltare a unui proces psihic sau cognitiv, emoţional sau volitiv, dar şi programe cu tangenţă generală precum pogramul ,,Makaton” [3, p.327]. Programul lingvistic ,,Makaton” este recunoscut şi aplicat în peste 40 de ţări, destinat atât copiilor care au dificultăţi de învăţare, cât şi utilizat în scop de stimulare a comunicării interpersonale. Comunicarea poate fi atât alternativă bazată pe metode specifice de care se foloseşte persoana fără abilităţi de exprimare verbală, cât şi augmentativă, care implică folosirea unor metode ce suplimentează existenţa unei comunicări verbale.  Deşi scopul de bază al acestui program constă în stimularea vorbirii în mediul virtual, totodată, oferă oportunităţi de comprehensiune, de exprimare adecvată, precum şi de evocare corectă. Programul ,,Makaton” asigură dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul canalului vizual, care constă din 350 de semne gestuale grupate în tematici concrete. Recunoaşterea internaţională a eficienţei programului de dezvoltare lingvistică prin ,,spaţiul virtual” se datorează mult şi clasificării pictogramelor care elucidează o gamă de stări, atitudini, noţiuni, cantităţi, categorii, emoţii, relaţii etc. O tendinţă modernă de învăţare şi comunicare virtuală se referă la M-learning (învăţarea mobilă), cu accesarea informaţiei prin intermediul telefonului mobil. Învăţarea mobilă susţine obiectivele educaţionale care au legătură cu administrarea eficientă a sistemelor şcolare şi îmbunătăţirea comunicării [3, p.484].