Din momentul în care Republica Moldova a ieşit din componenţa Uniunii Sovietice şi a devenit ţară independentă în 1991 ea a avut parte de un proces dureros de tranziţie spre democraţie. După 51 ani de administrare de tip centralizat, schimbările la nivel local se implementau cu greu, în special din motivul că mulţi cetăţeni şi reprezentanţi ai autorităţii locale au rămas împotmoliţi de moştenirea ce le-a rămas, manifestând indiferenţă faţă de participarea politică şi confruntându-se cu o lipsă considerabilă de cunoştinţe necesare pentru a pune în mişcare procesele democratice. Participarea şi dezvoltarea comunitară constituie fenomene relativ noi pentru Republica Moldova. După decenii în care am fost obişnuiţi cu gândul că ceea ce se întâmplă peste gardul gospodăriei noastre ţine de competenţa altora care vor veni şi vor rezolva problemele comune, începem, încet, să conştientizăm valoarea efortului personal în asigurarea prosperării individuale şi comunitare. Noua mentalitate îşi croieşte drum pe măsură ce obţinem cunoştinţe noi, ne formăm propria opinie şi acumulăm deprinderi de participare şi dezvoltare comunitară.