Teatrul popular în Republica Moldova şi Ucraina
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
1119 28
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-09 23:12
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
398.5(478+477)(091) (1)
Folklore in the strict sense (714)
SM ISO690:2012
BABIN (GHERMAN), Iuliana. Teatrul popular în Republica Moldova şi Ucraina. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: al Republicii Moldova în cercetare şi educaţie, 15 noiembrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediţia 3, pp. 10-11. ISBN 978-9975-84-074-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Ediţia 3, 2018
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural al Republicii Moldova în cercetare şi educaţie"
Chișinău, Moldova, 15 noiembrie 2018

Teatrul popular în Republica Moldova şi Ucraina

CZU: 398.5(478+477)(091)

Pag. 10-11

Babin (Gherman) Iuliana
 
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău
 
Disponibil în IBN: 30 decembrie 2018


Rezumat

Lucrarea încorporează esenţele existenţiale ale tradiţiilor populare și obiceiurilor de iarnă în Moldova şi Ucraina, reprezentând astfel dialogul etnocultural dintre cele două popoare. Moldova şi Ucraina, fiind situate în vecinătate, nu pentru prima dată confirmă originea lor locală oficială (carpato-dunăreană), ci şi asemănarea unor tradiţii populare şi obiceiuri calendaristice. Sărbătorile legate de începutul anului (motivele teatrului popular) au origine străveche şi se bazează pe credinţa omului în puterea sa de a influenţa natura, mersul evenimentelor, de a îndepărta spiritele rele şi de a le atrage pe cele benefice, protectoare.  Un capitol aparte al creaţiei folclorice moldoveneşti îl constituie teatrul popular. Piesele lui sunt jucate în timpul sărbătorilor de iarnă. Cele mai vechi forme de teatru popular le atestăm în Moldova medievală, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fiind menționate în lucrările cronicarilor Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce, D. Cantemir.  În secolul al XIX-lea se întâlnesc menţiuni despre teatrele populare la C. Negruzzi, V. Alecsandri, T. Burada. De studierea fenomenului teatrului popular s-au preocupat G. Botezatu, P. Dulfu, G. Spătaru, G. Bostan, N. Băeşu. Din vechile practici magice, de invocare a duhurilor protectoare, a rămas doar deprinderea omului de a mima – frumos, stilizat, ritmic – comportarea animalelor în faţa cărora mai înainte se închina. Drept dovadă sunt jocurile cu măşti zoomorfe – „Cerbul”, „Capra”, „Berbecul”, „Ursul”, „Calul”, care constituie etapa inferioară a teatrului nostru.  Tendinţa de îmbogăţire a formulei de joc cu măşti zoomorfe, dorința de a satisface nevoia de fast a omului, a dus la etapa medie a teatrului popular – alaiul (fără subiect închegat). Exemplific alaiurile sub denumirea Malanca, de origine ucraineană, care a pătruns pe teritoriul Republicii Moldova ca rezultat al relaţiilor etnoculturale. Cea mai timpurie atestare a Mălăncilor în Moldova datează din anul 1814. Analiza cântecului Mălăncilor feminine în variantele moldoveneşti, adesea creează senzația că reprezintă traduceri, preluări din cele ucrainene. Creaţia poetică similară în limba ucraineană are circulaţie şi în satele moldoveneşti, mai ales în nordul republicii.  A treia etapă de evoluție a teatrului popular se regăsește în treapta superioară, în care sunt prezentate piesele (cu subiect închegat) sau tradiţionale după cum urmează: voiniceşti: Gruia şi Novac; haiduceşti: Jianu, Bujor, Codreanu, Pintea; istorice: Movila lui Burcel; ostăşăşti: Şoldan Viteazul şi contemporane: Partizanii, Anul.