În prezentul articol autorul se va referi la avantajele, dar și dezavantajele aplicării tehnologiilor informaționale asupra valorificării artefactelor de tezaur național intangibil. Argumentul de reușită esențială vine din partea statelor Uniunii Europene care au înțeles mai bine de 10 ani că digitizarea este o prioritate a instituțiilor deținătoare de patrimoniu cultural și științific, care ar trebui să devină o prioritate, dar și oportunitate pentru tezaurul spiritual românesc din Republica Moldova. Iar motivația majoră de conștientizare a segmentului vizat constă în faptul că la ora actuală acest patrimoniu cultural intangibil dispersat, nesistematizat și neprotejat, din punct de vedere tehnic, este doar parțial accesibil specialiștilor, dar și publicului interesat (profesori, interpreți de folclor, formații artistice profesioniste și de amatori etc.) și se află permanent în pericol de dispariție. Perceperea esențială a posibilităților tehnologice ale secolului XXI ne oferă șanse sigure ca segmentul creației etnofolclorice a românilor din Republica Moldova, Ucraina și Federația Rusă să-și ocupe locul cuvenit în rândul celor ale comunității europene, cu atât mai mult că prețioase modele pentru crearea și funcționarea unei arhive etnologice naționale în spațiul basarabean reprezintă instituțiile care salvgardează tezaurul cultural intangibil din dreapta Prutului

In this article the author will refer to the premises and diachronic evolution of the safeguarding cultural heritage, good practices which were made in this area, advantages, and also disadvantages of applying informational technologies concerning of the intangible national treasure recovery artifacts. The key success argument comes from the European Union states that have understood for more than 10 years that digitization is a priority of institutions holding cultural and scientific heritage, which should become a priority but also an opportunity for the Romanian spiritual thesaurus from the Republic of Moldova. But the major motivation of the target group awareness it is that currently this intangible cultural heritage dispersed, unorganized and unprotected, from a technical point of view, is only partially available for specialists, also for interested public (teachers, performers of folklore, professional art groups and amateur etc.) and is always in danger of extinction. Essential perception of technological possibilities of the XXI-st century gives us sure opportunities as segment of the etnofolkloric creation of Romanians from Republic of Moldova, Ukraine and the Russian Federation should take its rightful place among the European community, even more that precious models for the creation and operation of a national ethnological archives in Bessarabian space represent institutions that safeguard the intangible cultural heritage on the right side of Prut.