Articolul este rezervat descrierii tumulilor amplasaţi pe interfluviul, cu lungimea de 45 km, format de confluenţa bazinelor râurilor Igorlâc şi Suhoi Iagorlâc. Pentru prima dată aceste movile sunt pomenite, unele şi desenate, de către J.A. Münz în anul 1781. Ulterior acestea au fost descrise şi cartate de către A.K. Meyer şi F.P. de Volan în 1791. La momentul de faţă în acest spaţiu sunt cunoscuţi circa 120 de tumuli, unii din ei atingând înălţimea de 8-9 m. Majoritatea lor sunt amplasaţi în partea superioară a interfluviului, înşiruiţi de-a lungul lui, uneori fiind aranjaţi în două linii paralele. În general ei marchează o porţiune a unei căi comerciale antice pe care se putea ajunge la nord – în regiunea de silvostepă, la est – în bazinul Niprului şi la sud-est – la gurile Bugului şi la Marea Neagră.

The article is devoted to the barrows located on the cape up to 45 km long, formed by the valleys of the Yagorlyk and Sukhoy Yagorlyk rivers, which merge at the left bank of the Dniester. These burial mounds were mentioned and even sketched by J.A. Münz (1781), and then described and mapped by A.K. Meyer and F.P. de Volan (1791). In total, in this local region topographers and archaeologists have noted up to 120 mounds reaching a height of 8-9 m. Most of them are spread along the top of the watershed, some groups are arranged in two parallel lines, a number of chains are oriented across the general line. In general, they mark the site of the ancient trade route, along which it was possible travelling from the Dniester northward to the forest-steppe, eastward to the Dnieper region and in the southeast direction to the mouth of the Bug and to the Black Sea.