The echoes of the events from the spring of 1917 were also felt in Bessarabia, a province annexed by Russia in 1812. Their evolution can be analyzed from multiple points of view, including from the perspective of an official representative of the Romanian state. On the basis of the reports sent by the Romanian consul in Ismail, I examine the political, social and military situation from Southern Bessarabia during a period with profound implications for the Russian Empire, in general, and this province, in particular. Gheorghe Forescu was appointed to Ismail, first as a temporary substitute, in November 1916, and then as consul, one month later. He remained in southern Bessarabia until March 1918, when the consular post was abolished as a result of the Union of Bessarabia with Romania. More often than not, Forescu had to confront and overcome certain difficult moments, having to take rapid and tough decisions. Most significantly, he formulated policy initiatives that were generally taken into account by the Romanian decision-makers. He held a position which could initially seem not very demanding and rather ordinary, but which proved to be a crucial point of observation in the context of the accelerating pace of events within the Russian Empire more generally and in Bessarabia, in particular.  

Ecourile evenimentelor petrecute pe teritoriul Rusiei, în primăvara anului 1917, s-au resimțit și în Basarabia, provincie anexată în 1812. Evoluția acestora poate fi analizată din mai multe puncte de vedere, inclusiv din perspectiva unui reprezentant oficial al statului român. În aceste condiții, ne propunem ca, pe baza rapoartelor trimise de consulul României la Ismail, să observăm situația politică, socială și militară din Sudul Basarabiei într-o perioadă cu implicații profunde asupra Imperiului Rus, în general, și asupra acestei provincii, în particular. Gheorghe Forescu a fost numit la Ismail, mai întâi în calitate de gerant al postului, în noiembrie 1916, iar mai apoi consul, o lună mai târziu. A rămas în sudul Basarabiei până în martie 1918, când postul consular a fost desființat, ca urmare a Unirii Basarabiei cu România. De cele mai multe ori, Forescu s-a aflat în fața unor momente dificile, a fost nevoit să ia decizii grele și, poate cel mai important, a avut inițiative, de care factorii decizionali români au ținut cont. Se afla într-un post, ce putea părea, la început, facil, dar care s-a dovedit a fi unul destul de important, de observație pentru evenimentele din Imperiul Rus, în general, și pentru Basarabia, în mod particular.