Monumentele de arhitectură din Chișinău – între autenticitate şi improvizare postbelică
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1014 36
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-24 11:37
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
725.94(478) (4)
Architecture (635)
SM ISO690:2012
NESTEROVA, Tamara. Monumentele de arhitectură din Chișinău – între autenticitate şi improvizare postbelică. In: Arta , 2018, nr. 1(AV), pp. 53-61. ISSN 2345-1181.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta
Numărul 1(AV) / 2018 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136

Monumentele de arhitectură din Chișinău – între autenticitate şi improvizare postbelică

Architectural monuments in Chisinau – between authenticity and post-war improvisation

CZU: 725.94(478)

Pag. 53-61

Nesterova Tamara
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
Disponibil în IBN: 21 august 2018


Rezumat

Arhitectura postbelică s-a format într-o perioadă de tranziție, trecând de la reabilitarea ruinelor clădirilor distruse spre implementarea unei arhitecturi specifice societății socialiste, ce a durat din 1944 până în 1955. Activitatea arhitecților a avut patru direcții: 1) finisarea clădirilor din perioada interbelică; 2) refacerea arhitecturii clădirilor cu arhitectura considerată valoroasă; 3) proiectarea de edificii noi pe fundațiile clădirilor distruse, a căror reconstrucție era considerată nerațională; 4) proiectarea edificiilor noi pe terenurile curățate de ruinele clădirilor distruse. În urma primelor două direcții de activitate au rezultat clădiri, arhitectura amintind orientările stilistice conform cărora au fost proiectate inițial, iar în urma ultimelor două activități – clădiri cu stilistică arhitecturală specifică perioadei sovietice. Au activat maeştri ai arhitecturii R. E. Curţ, E.-R. Spirer, S. Vasiliev,  V. Verighin, V. Voiţehovschi, profesioniști cu pregătire în domeniul arhitecturii istorice, reușind să refacă clădirile distruse, redându-le arhitectura autentică, deși situația în domeniul construcțiilor nu favoriza lucrări de restaurare. Aproape toate clădirile au devieri de la arhitectura lor originală.

Postwar architecture was formed in a transition period from the rehabilitation of the ruins of the destroyed buildings to the implementation of architecture specific of the socialist society, which lasted from 1944 to 1955. The activity of the architects had four directions: 1) finishing the buildings started in the interwar period; 2) restoring the buildings whose architecture was considered valuable; 3) designing new edifices on the foundations of the destroyed buildings whose reconstruction was considered unreasonable, 4) designing new edifices on the sites cleared of the ruins of the destroyed buildings. The first two directions of activity resulted in buildings, whose architecture recalled the stylistic orientations according to which they were originally designed, and the last two activities – buildings with the architectural style specific of the Soviet period. Architectural masters, such as R. E. Curts, E.-R. Spirer, S. Vasiliev, V. Verighin, V. Voitsehovschi, professionals trained in the field of historical architecture, managed to restore the destroyed buildings, rendering them the authentic architecture, although the situation in the field of construction did not favor restoration works. Almost all buildings have deviations from their original architecture.

Cuvinte-cheie
arhitectură postbelică, „empire stalinist”, stilistică.,

reconstrucţie, realism socialist, decor, faţadă, compoziţie, simbol