Articolul analizează problematica răului în scrierile areopagitice, dar și relația acestei problematici cu doctrina religioasă și cu sistemul de gвndire filosofic. Linia filosofico-dogmatică a problematicii răului, pe care Dionisie Areopagitul o trasează în capitolul IV din tratatul „Despre numele divine”, are funcția de a delimita și a limita în același timp posibilitatea perceperii răului ca parte componentă de ființare a aceleiași surse precum este binele. Năzuința autorului de a defi ni răul, dar și de a identifi ca cauza ce a stat la baza generării și ființării lui în univers, nu iese din înțelegerea identității comprehensibile a binelui. Răul оn contextul dat nu este altceva decвt o consecință a neоnfăptuirii celor după fire și este caracterizat prin lipsa deprinderilor celor bune.