Rezultate: Nivelul conus medullaris a fost identifi cat a fi la nivelul vertebrei L1 în 88 de cazuri (25.1%), spaţiul L1-L2 în 203 cazuri (58%) şi sub nivelul L2 în 59 de cazuri (16.8%). Grosimea filum terminale a fost de 1.8 (+ 0.5 cm). Nu au fost identifi cate defecte spinale în cazul nou-născuţilor normali, fără stigmate. Au fost identifi cate un număr de 5 chisturi de filum terminale şi 3 cazuri de ventriculus terminalis, fără semnificaţie patologică. În cadrul programului de urmărire pentru nou-născuţii cu risc, au fost efectuate ecografii spinale la un număr de 36 de pacienţi. În 32 din cazuri, ecografi ile au fost efectuate până la vârsta de 3 luni, structurile intravertebrale fiind vizibile la această vârstă. În 4 cazuri au fost efectuate ecografii şi la vârstele de 4 şi 6 luni; ecografiile de la 4 luni au decelat structurile cu sufi cientă acurateţe, imaginile fiind parţial vizibile la unul dintre pacienţi la vârsta de 6 luni, şi nevizibile la ceilalţi. În 4 cazuri, pacienţii au ajuns la ecografie după vârsta de 5 luni, în această situaţie structurile nu au mai putut fi vizualizate. Indicaţiile pentru ecografie spinală pentru risc de disrafism au fost reprezentate de sinusuri sacro-coccigiene – 24 cazuri, hemangioame în regiunea vertebrală sau paravertebrale – 6 cazuri, zone hiperpigmentate în regiunea vertebrală V cazuri şi mase tumorale lombosacrate – 2 cazuri. Au fost identificate 4 lipoame intratecale – 3 lipoame de filum terminale şi un lipom dural toracic (asociat unui sindrom plurimalformativ), două cazuri de coloană fixată, asociate cu siringomielie (asociate cu hemangioame în regiunea vertrebrală lombară) şi două lipo-mielomeningocel. A existat o corelaţie bună între imaginile ecografice şi cele RMN, sensibilitate 100%. Un caz de coloană fixată cu siringomielie şi un caz de lipo-mielomeningocel au benefi ciat de urmărire ecografi că timp de 3 luni pentru a se stabili momentul operator în funcţie de gradul de fixare al coloanei, respectiv creşterea masei tumorale intratecale. În ambele cazuri, a putut fi realizată o urmărire corectă ecografic, momentul operator fiind stabilit în colaborare cu medicul neurochirurg. Pacienţii au avut evoluţie favorabilă postoperator. Concluzii: Ecografia spinală poate furniza date de încredere dacă este efectuată până la vârsta de 3-4 luni. Pot fi identificate ecograf c mobilitatea măduvei, dimensiunile acesteia, poziţia conus medullaris şi a filum terminale. În cazul pacienţilor cu risc de disrafism, ecografia a identifi cat cu exactitate leziunile ulterior confi rmate de examenul RMN şi în cazuri selectate a permis urmărirea evoluţiei leziunii şi stabilirea momentului operator. Recomandăm folosirea ecografiei spinale ca primă linie de investigaţie în cazul pacienţilor cu risc de disrafism spinal închis, înaintea efectuării examenului RMN.

Results: The level of the conus medullaris was identif ed to be situated at the level of L1 in 88 cases (25.1%), L1-L2 space in 203 cases (58%) and below L2 in 59 cases (16.8%). The thickness of filum terminale was 1.8 cm(+ 0.5 cm). There were not identified spinal defects in the case of normal neonates, without stigmata. There were identified 5 cysts of filum terminale and 3 cases of ventriculum terminalis , with no pathologic significance. In the case of the patients in the follow up programme , there were perfomed spinal ultrasounds in 36 patients. In 32 cases, the ultrasounds were performed until the age of 3 months, the intravertebral stuctures were visible at this age. In 4 cases, the ultrasounds were performed between 4 and 6 months; the ultrsounds performed at 4 months displayed the structures with a sufficient accuracy, the intravertebral space was partially visible in one patient at 6 months and were not visible in the others. In 4 cases, the patients were refered to ultrasound after the age of 5 months, in these cases, the intravertebral structures could not be visualised. The indications for spinal ultrasound in case of risk of spinal dysraphism were represented by sacro-coccygeal sinuses -24 cases, hemangioma in verterbral or paravertebral regions – 6 cases, hyperpigmented areas in the vertebral region – 5 cases and lumbo-sacral tumoral masses – 2 cases. There were identifi ed 4 cases of lipoma – 3 lipoma of filum terminale and one dural thoracic liopoma (associated with a plurimalformative syndrome), two cases of tethered cord associated with syringomielia (associated with hemangioma in the vertebral lumbar region) and two lipo-myelomeningoceles. There was a good correlation between the ultrasound images and MRI fi ndings , 100% sensitivity. In one case of tethered cord and one case of lipo-myelomeningocele serial spinal ultrasounds were performed for 3 months in order to help establishing the optimal time for surgery , in relation the degree of fi xation of the cord and the increase of the intrathecal tumoral mass. In both cases a correct utrasound follow up could be undertaken, the optimal timing for surgery being establsihed in coordination with the neurosurgeon. The patients had a favourable evolution after surgery. Conclusions: Spinal ultrasound can provide reilable data if it is performed until the age of 3-4 months. There could be identifi ed: the mobility of the cord, the dimension of different segments, the position of conus medullaris and filum terminale. In the case of the patients with a risk of dysraphism, the ultrasound exactly identifi ed the lesions confirmed further by MRI and allowed in selected cases the follow of the evolution of the lesion and help establishing the timing for surgery. We recommend the use of the spinal ultrasound as a first line investigation in the case of patients with risk of closed spinal dysraphism, before the MRI.