În acest articol sunt abordate problemele ce ţin de delimitarea cuvintelor analitice şi a locuţiunilor frazeologice în limba franceză. Asupra acestui subiect s-au pronunţat un număr considerabil de lingvişti dintre care menţionăm Ch. Bally, F. Diez, Brunot, P. Giround, Vinogradov. În continuare voi expune unele dintre opiniile lor. Ch. Bally, fondatorul teoriei echivalenţei, studiind cuvintele analitice le include în cadrul frazeologismelor, F. Piez le atribuie comportamentului cuvinte de structură, F. Brunot le consideră cuvinte analitice. Cuvintele analitice sunt unităţi lexicale formate de un denominator care are o oarecare autonomie şi exprimă o singură idee, noţiune. În ceea ce priveşte locuţiunile frazeologice, ele se caracterizează prin integritate semantică. Înţelegerea corectă a stabilirii relaţiilor intre frazeologisme şi cuvintele analitice este posibilă în baza unei analize comparate profunde ale semnelor structurale, semantice şi funcţionale ale acestor două unităţi lingvistice. În concluzie, menţionăm că limba franceză este o limbă analitico – sintetică, iată de ce este dificil să facem o distincţie între cuvintele analitice şi locuţiunile frazeologice. Problema aceasta rămîne a fi deschisă pentru cercetări ulterioare, de unde şi rezultă actualitatea ei.