Critica literară a consemnat faptul că poetul Anatol Codru s-a afirmat printrun mod aparte de exprimare a realităţii percepute profund metaforic, perfecţionanduşi mereu creativitatea expresivă. In poezia lui Anatol Codru, conjugarea organică a realului cu metafizicul, a baladescului cu suprarealismul, a expresiei arhaice/biblice cu neologismul se efectuează cu multă măiestrie, adesea prin procedee şi figuri de stil spontane. Iar, după afirmarea poetului Anatol Codru in arta filmului, sesizăm in creaţia sa poetică o percepere mai dinamizată a realităţii redată prin procedee şi modalităţi de expresie specifice limbajului cinematografic. Acest fenomen artistic/estetic original pentru arta poetică, stimulat (convenţional) de optica cinematografică, ce permite apropierea sau indepărtarea imaginii (a unei realităţi), accelerarea, incetinirea sau chiar stoparea ei, a fost remarcat la timpul respectiv de către Mihai Cimpoi, cunoscut critic de artă şi literatură: „Influenţa cinematografului […] se intrevede, indiscutabil, in axarea generală pe  mişcare, de unde cinetismul vădit programatic ca rezultat al vizualizării, in retrospecţiuni, in panoramări de oameni şi evenimente, in colaje, in fixări de cadru (succesiuni de imagini), alternări rapide de planuri”. Astfel, Anatol Codru apelează la aplicarea creatoare a unor procedee şi efecte din limbajul cinematografic in creaţia sa poetică cu scopul de a amplifica intensitatea stării poetice, de a spori semnificaţiile expresiei sau imaginii artistice. Aceste idei vor fi argumentate cu exemple din poezia codriană, in care autorul a utilizat modalităţi de expresie cinematografică precum stop-cadrul, raf-panorama, montajul paralel, asociativ, contrapunctul, unghiulaţia, cadrajul etc.