Porţile şi căile de acces in fortificaţiile traco-getice din spaţiul est-carpatic
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
647 12
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-18 04:18
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903(478) (63)
Archaeology (935)
Prehistory. Prehistoric remains, artefacts, antiquities (2093)
SM ISO690:2012
ZANOCI, Aurel. Porţile şi căile de acces in fortificaţiile traco-getice din spaţiul est-carpatic. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 10, 30-31 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 10, pp. 78-79. ISBN 978-9975-84-063-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 10, 2018
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
10, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2018

Porţile şi căile de acces in fortificaţiile traco-getice din spaţiul est-carpatic

CZU: 902/903(478)

Pag. 78-79

Zanoci Aurel
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 11 iunie 2018



Teza

Secolele VI-III i.Hr. reprezintă perioada de maximă extindere a comunităţilor traco-getice in spaţiul est-carpatic, fapt documentat prin cca 140 fortificaţii şi peste 600 aşezări deschise, atestate arheologic pană la momentul de faţă. Dintre siturile arheologice atribuite traco-geţilor, un interes deosebit prezintă fortificaţiile, care s-au bucurat, in ultimele decenii, de o atenţie sporită din partea cercetătorilor. In pofida acestui interes, rămane a fi mai puţin elucidată amenajarea porţilor de intrare şi a căilor de acces spre fortificaţii. Rezultatele cercetărilor perieghetice şi arheologice, efectuate in ultimii ani la mai multe fortificaţii din regiunea Nistrului Mijlociu (Saharna Mare, Saharna Mică, Stohnaia III, Rezina etc.), coroborate cu informaţiile despre siturile intărite (Butuceni, Cotnari, Stanceşti etc.) din alte teritorii ale spaţiului est-carpatic, demonstrează preocuparea acestor comunităţi pentru „fortificarea” accesului in spaţiul lor vital. Astfel, pentru protejarea intrării, frecvent sunt edificate construcţii defensive suplimentare de tip „bastione” semicircular (Saharna Mare, Saharna Mică, Butuceni) sau „turnuri” (Rezina, Glinjeni „La Şanţ”, Rudi „La Şanţuri”, Horodca Mică), amplasate in faţa porţilor. O altă modalitate de protejare a accesului in fortificaţie a fost atestată la situl Stohnaia III, unde „valurile” de apărare de pe laturile de sud şi vest au fost edificate in aşa mod ca in dreptul porţii să formeze un „cleşte”. In alte cazuri (Cotnari „Cătălina”), drumul de acces spre cetate era amenajat in aşa fel ca cel care se indrepta spre poartă să aibă partea dreaptă, neacoperită de scut, expusă in faţă celor aflaţi pe „zidul” de apărare. Plecand de la cele expuse mai sus, se poate constata că comunităţile traco-getice posedau cunoştinţe temeinice in domeniul arhitecturii militare, specifice epocii.