Memoria colectivă a unui popor reprezintă în sine suma proceselor mnemotehnice individuale, încorsetate într-o mentalitate arhetipală despre lucruri și Univers. Pentru a avea acces în viitor la respectiva constantă istorică este necesar de a depune un efort considerabil la salvgardarea acesteia. Conștientizarea acestei probleme în secolul al XXI-lea a motivat structurile internaționale să aprobe o serie de politici, declanșate prin proiecte și programe privind identifi carea, documentarea, cercetarea, definirea, tezaurizarea și conservarea moștenirii culturale autentice în forma ei genuină (in situ) și care au devenit un instrumentariu efi cient și obiectiv în păstrarea și continuitatea patrimoniului cultural național (material și spiritual). Obiectivele propuse demonstrează că patrimoniul unui popor, definit printr-un repertoriu de obiecte sau de valori intangibile simbolizate prin obiecte, este raliat moștenirii culturale din perspectiva unui reper identitar. Prin urmare, și recuperarea identității unui popor se va produce prin intermediul viabilității memoriei colective salvgardate. Unul din elementele forte ale strategiei de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial la ora actuală îl constituie arhivele neconvenționale, drept instituții acreditate în a efectua întreaga recuzită de proceduri și procese care să asigure protejarea, cercetarea și integrarea într-un circuit vital al sferelor sociale a constituentelor memoriei colective a unei națiuni.

A collective memory of the nation represents a sum of mnemonic individual processes, united into archetypal mentality that says about things and the Universe. The aim to access to this historical constant in the future obliges us to make an effort to safeguard it. Awareness of this problem in the 19th century had motivated the international bodies to approve a series of policies, in various projects and programs related to identification, documentation, research, definition, treasuring and preservation of the authentic cultural heritage in its original shape and form (in situ) that became an objective and effective instrument in preservation and continuity of the national cultural heritage material, spiritual and intellectual. The proposed objectives demonstrate that a nation’s heritage, defined by a repertoire of objects, or intangible values symbolized by objects, joins with the cultural heritage from the perspective of identity. Therefore, redeeming the identity of one’s nation produces through the viability of its safeguarded collective memory. One of strong elements of the strategy of safeguarding of the intangible cultural heritage is the unconventional archives. These institutions are accredited to perform a whole set of procedures to ensure the protection, research and integration into a vital circle of social domains of components of one nation’s collective memory