У статті досліджуються ключові науково-теоретичні питання трудової дисципліни на державній службі. Акцентовано увагу на доктринальних підходах до розуміння трудової дисципліни на державній службі, особливостях її законодавчого забезпечення. Визначено, що базовим законодавчим актом у цій сфері є Закон України «Про державну службу», інші нормативно-правові акти, ухвалені відповідно до нього. За результатами проведеного дослідження підготовлено висновки й надано пропозиції. Службово-трудову дисципліну на державній службі варто розглядати в широкому та вузькому значеннях. У широкому значенні службово-трудова дисципліна – це сукупність норм, правил і положень, які регламентують внутрішній трудовий розпорядок, його дотримання на державній службі, а у вузькому – встановлений у відповідному органі державної влади правовий стан (режим) неухильного дотримання Присяги державного службовця, належного виконання державними службовцями покладених на них обов’язків. Теоретико-правовий аналіз законодавства про державну службу дає змогу визначити такі особливості службово-трудової дисципліни державних службовців в органах влади: 1. Службово-трудова дисципліна державних службовців випливає зі змісту права на працю та права на державну службу. Доречно підкреслити, що «державна служба – це публічна, професійна, політично неупереджена діяльність із практичного виконання завдань і функцій держави, зокрема щодо …». Зазначені положення вказують на те, що трудова функція, умови праці державних службовців спрямовані на виконання завдань, функцій і повноважень відповідного державного органу, а отже, по суті, держави. 2. Службово-трудова дисципліна спрямована на забезпечення ефективності правового статусу державного службовця, що включає в себе таке: 1) систему загальних трудових прав та обов’язків відповідно до актів трудового законодавства; 2) систему спеціальних (службово-трудових) прав та обов’язків; 3) систему заборон, обмежень і відповідальності, які покладаються на державного службовця. 3. Службово-трудова дисципліна характеризується специфічним правовим регулюванням. Норми, правила, положення, що включаються до службово-трудової дисципліни, випливають зі змісту Конституції, Кодексу законів про працю України, Закону України «Про державну службу», інших актів законодавства про державну службу, а також правил внутрішнього трудового розпорядку. 4. Суб’єктами службово- трудової дисципліни є державні службовці, уповноважені державні органи та інші уповноважені суб’єкти відповідно до закону. Уразливість і недосконалість інституту трудової дисципліни на державній службі пов’язана з таким: 1) відсутністю ефективних механізмів реалізації права на державну службу; 2) недосконалістю правового регулювання службово-трудових відносин; 3) недосконалістю законодавства про державну службу та неузгодженістю з актами трудового законодавства; 4) відсутністю ефективної, позитивної мотивації праці державних службовців; 5) недосконалістю правового статусу державних службовців; 6) відсутністю ефективних механізмів забезпечення трудової дисципліни; 7) недосконалістю механізмів нагляду та контролю з питань трудової дисципліни на державній службі. Основоположними тенденціями вдосконалення службово-трудової дисципліни державних службовців є такі: 1) формування Національної програми реформування державної служби; 2) формування оптимальної моделі прав, обов’язків, заборон та обмежень державних службовців; 3) посилення мотивації (заохочень) праці державних службовців; 4) підвищення ефективності дисциплінарної відповідальності державних службовців; 5) розроблення та ухвалення відповідних змін до новітньої редакції Закону України «Про державну службу» з урахуванням національного й міжнародного досвіду

The article in question examines the critical scientific and theoretical issues of the labour discipline of civil servants. The focus is made on the doctrinal approaches towards understanding the labour discipline of civil servants and the particulars of its enforcement. The article further identifies that the Law of Ukraine On Civil Service and other respective legal and regulatory acts are the fundamental legislative acts in the area. The conclusions and suggestions are made based on the research results. Service and labour discipline of civil servants should be analysed in both broad and narrow terms. In a general sense, service and labour discipline is a set of norms, rules and regulations governing internal service regulations and the manner in which civil servants adhere to it. In a narrow sense, it means a governmental body’s legal requirements to, or regime of, strict compliance with a Civil Servant’s Oath and servants’ fulfilling their duties in good faith. The following particulars of the service and labour discipline of  civil servants in office were identified in the course of theoretical and legal analysis of civil service laws: 1. Service and labour discipline of civil servants is enshrined in their labour rights and the right to civil service. It is worth noting that “civil service is public, professional and politically neutral activity related to practical implementation of tasks and functions of the state, in particular, in relation to the following …”. The above provisions point out to the fact that labour functions and working conditions of civil servants are intended for exercising the functions and objectives of a particular government body and, therefore, that of the state. 2. Service and labour discipline is aimed at effectuating the legal status of a civil servant, including 1) the system of general labour relations and duties in line with the acts of labour laws; 2) the system of specific rights and obligations (service and labour ones); 3) prohibitions, restrictions and responsibility vested in a civil servant. 3. Service and labour discipline is characterized by a distinct legal regulation. Norms, rules and regulations manifested in the very concept of service and labour discipline are embodied in the Constitution, the Labour Code of Ukraine, the Law of Ukraine On Civil Service, other legislative acts on civil service, and internal service regulations. 4. The subjects of service and labour discipline are civil servants, authorised government bodies and other empowered subjects according to the laws. The following factors attribute to weaknesses and limitations of the institute of civil servants’ labour discipline: 1) absence of effective mechanisms for effectuating the right to civil service; 2) shortcomings of legal regulation of labour relations; 3) ineffectiveness of civil service laws and their contrariety with the acts of labour laws; 4) absence of efficacious positive motivation of civil servants’ work; 5) limitations of the legal status of civil servants; 6) lack of effective instruments for enforcing labour discipline; 7) inadequacy of supervision and control mechanisms related to civil servants’ labour discipline. The principal trends for enhancing service and labour discipline of civil servants are as follows: 1) preparing a National program for reforms in the area; 2) laying out the basis for a constructive framework of rights, obligations, prohibitions and restrictions with respect to civil servants; 3) intensifying motivation (incentives) of civil servants’ work; 4) boosting the efficacy of imposing disciplinary penalties on civil servants; 5) elaborating and adopting respective amendments to the recent draft Law of Ukraine On Civil Service, with due regard to the domestic and worldwide practices.   

Acest articol explorează principalele aspecte științifice și teoretice ale disciplinei muncii în serviciul public. Atenția se concentrează asupra abordărilor doctrinare în înțelegerea disciplinei muncii în serviciul public, a specificului suportului său legislativ. Se stabilește că actul legislativ de bază în acest domeniu este Legea Ucrainei "Cu privire la serviciul public", alte acte legislative de reglementare adoptate în conformitate cu acesta. Pe baza rezultatelor studiului, au fost pregătite concluzii și propuneri. Serviciul-disciplina muncii în serviciul public ar trebui să fie luată în considerare într-un sens larg și îngust. Într-un larg sens, un serviciu și de muncă disciplina - un set de norme, reguli și reglementări care guvernează programul de muncă intern, respectul pentru serviciul public, cât și în îngust - stabilit în autoritățile de stat competente statutul juridic (modul) respectarea strictă a Jurămîntul funcționarului public, punerea în aplicare corespunzătoare a funcționarii publici ai atribuțiilor care le-au fost atribuite. Analiza teoretică și juridică a legislației privind serviciul public vă permite să determinați următoarele caracteristici ale disciplinei de serviciu-muncă a funcționarilor publici din guvern. 1. Disciplina serviciu-muncă a funcționarilor publici rezultă din conținutul dreptului la muncă și al dreptului la serviciu public. Trebuie subliniat faptul că „serviciul public - acesta este un profesionist de lucru publică,, imparțială politic cu privire la punerea în practică a sarcinilor și funcțiilor statului, în special ....“. Aceste prevederi indică faptul că funcția de muncă, condițiile de funcționari publici care urmăresc îndeplinirea sarcinilor, funcțiile și atribuțiile autorității publice competente, după care, de fapt, statul. 2. Disciplina de serviciu și de muncă are ca scop asigurarea eficienței statutului juridic al funcționarilor publici, care include: 1) un sistem de drepturi și obligații generale de muncă, în conformitate cu reglementările legislației muncii; 2) un sistem de drepturi și îndatoriri speciale (serviciu-muncă); 3) interdicțiile, restricțiile și responsabilitățile impuse funcționarului public. 3. Disciplina de serviciu-muncă este caracterizată de o reglementare juridică specifică. Reguli, regulamente, prevederi incluse în exploatare și de muncă disciplina derivată din conținutul Constituției, Codul Muncii al Ucrainei, Legea Ucrainei „Cu privire la Serviciul de Stat“, alte acte legislative cu privire la serviciul public, precum și regulile de lucru. 4. Subiecții serviciului și disciplina de muncă sunt funcționari publici, organisme autorizate de stat și alte entități autorizate în conformitate cu legea. Vulnerabilitatea și imperfecțiunea institutului de disciplină a muncii în serviciul public se referă la următoarele: 1) lipsa mecanismelor eficiente de exercitare a dreptului la serviciu public; 2) imperfecțiunea reglementării legale a relațiilor de serviciu și de muncă; 3) imperfecțiunea legislației privind serviciul public și inconsecvența cu actele legislației muncii; 4) lipsa motivației efective, pozitive a muncii funcționarilor publici; 5) imperfecțiunea statutului juridic al funcționarilor publici; 6) lipsa unor mecanisme eficiente de asigurare a disciplinei muncii; 7) imperfecțiunea mecanismelor de supraveghere și control asupra disciplinei muncii în serviciul public. Tendințele fundamentale în îmbunătățirea serviciului și a disciplinei de muncă a funcționarilor publici sunt: 1) formarea Programului național de reformare a serviciului public; 2) formarea modelului optim de drepturi, obligații, interdicții și restricții ale funcționarilor publici; 3) întărirea motivației (stimulentelor) muncii funcționarilor publici; 4) creșterea eficienței răspunderii disciplinare a funcționarilor publici; 5) dezvoltarea și adoptarea modificărilor relevante în noua ediție a Legii Ucrainei „Cu privire la serviciul public”, ținând cont de experiența națională și internațională.