Specificul şi funcţiile actului provocativ
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
741 9
Ultima descărcare din IBN:
2022-01-11 14:16
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792.9.01 (1)
Theatre. Stagecraft. Dramatic performances (521)
SM ISO690:2012
ROŞCA-ICHIM, Angelina. Specificul şi funcţiile actului provocativ. In: Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică, 2017, nr. 2(31), pp. 101-105. ISSN 2345-1408.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică
Numărul 2(31) / 2017 / ISSN 2345-1408 /ISSNe 2345-1831

Specificul şi funcţiile actului provocativ

Specifics and functions of the provocative act

CZU: 792.9.01

Pag. 101-105

Roşca-Ichim Angelina
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
 
Disponibil în IBN: 13 aprilie 2018


Rezumat

Autoarea articolului subliniază faptul că provocativitatea, care a stat la baza creaţiilor din cadrul variilor curente (constructivismul, futurismul, surrealismul, minimalismul, conceptualismul etc.), are un rol primordial in dezvoltarea artei secolelor XX-XXI. La ora actuală, provocativitatea a devenit principala strategie de dezvoltare a procesului teatral, fapt care obligă teatrologia să-i dea actului provocativ contur teoretic. Autoarea, servindu-se de exemple teatrale recunoscute in lume,determină specificul şi funcţiile provocativităţii. Cele din urmă constau in faptul că provocativitatea permite conturarea mai evidentă a hotarelor artei, lărgind cadrul permisibilităţii şi sporind gradul de toleranţă in societate, sparge tabuurile, de la cele sexuale la cele sociale; contribuie la schimbarea paradigmei artistice; distruge stereotipurile; schimbă radical concepţiile, mijloacele artistice, procedeele, modelele de organizare a procesului artistic; condiţionează apariţia esteticilor radicale; infăptuieşte reforme artistice şi sociale

The author points out that the provocativeness that is at the basis of the creations belonging to different art trends (constructivism, futurism, surrealism, minimalism, conceptualism and so on) played a key role in the art of the 20th - 21st centuries. At present, provocation has become the main strategy for the development of the theatrical process, which makes it necessary for theatre science to try to delineate the theoretical outline of what we call provocativity. The author, using worldknown theatrical cases, determines the specificity and functions of provocativity. The latter consists in the fact that the provocation, allows a clearer outline of the boundaries of art, broadening the permissibility framework and increasing the degree of tolerance in society, breaks the taboos, from the sexual to the social ones, contributes to changing the artistic paradigm, destroys stereotypes, radically changes conceptions, artistic means, methods, models of organizing the artistic process, impacts the emergence of radical aesthetics, carries out artistic and social reforms. 

Cuvinte-cheie
provocare, tabu,

provocativitate, estetică radicală, funcţie provocativă, act provocativ