Articolul se referă la o problemă acută a educaţiei în Republica Moldova: dezvoltarea curriculumului la decizia şcolii. Sunt comparate modalităţile în care criteriile aplicate evaluării unui curriculum – unicitatea, participarea, univocitatea, adaptabilitatea, coerenţa internă şi externă – se reflectă în Curriculumul Naţional şi în curriculumul la decizia şcolii. Parcursul noului curriculum priveşte lansarea unor idei, pregătirea actorilor educaţionali, elaborarea, testarea şi aprobarea lui, precum şi predarea cursurilor opţionale de către cadrele didactice, cu evaluarea ulterioară a procesului şi impactului. Una dintre soluţii, pe larg reflectată în lista de curricula aprobate de Ministerul Educaţiei, este elaborarea cursurilor de către profesorii care, în anii precedenţi, au reuşit deja să-şi experimenteze oferta şi de către ONG-urile care au contribuit la elaborarea auxiliarelor didactice şi la formarea profesorilor. O altă soluţie ar fi crearea condiţiilor şi acordarea suportului metodologic pentru acele cadre didactice care se simt pregătite să ofere cursuri noi, dar au nevoie de o orientare şi de aducerea la un numitor comun. Prezentarea tipologiei cursurilor opţionale, cu exemple de titluri aprobate şi recomandate, completează studiul.

The article is concerned with a stringent issue of Moldovan education: developing the school-based curriculum. We compare the ways in which the criteria applied to curriculum assessment, such as uniqueness, participation, univocality, adaptability, as well as internal and external coherence, are reflected in the National Curriculum and in the school-based curriculum. The creation of a new curriculum involves launching ideas, preparing the educators, developing, testing, and approving it, and then actually teaching the optional courses and later evaluating the whole process and its impact. One solution, largely reflected by the curricula approved by the Ministry of Education, is for curricula to be developed by teachers who have already managed to test their offer in previous years, as well as by the NGOs that have contributed to the development of teaching materials and to teacher training. Another solution could be to create conditions and to give methodological support to the teachers who feel ready to offer new courses, but need orientation and bringing to a common denominator. Our research is concluded with a presentation of the typology of optional courses, with examples of approved and recommended titles.