Drepturile subiective părinteşti sunt definite ca drepturile prin exercitarea cărora, în cadrul unei relaţii dintre părinte şi copil, o persoană urmăreşte constituirea unei descendenţe biologice, culturale şi patrimoniale, după caz, cât şi iniţierea şi păstrarea relaţiilor familiale ori a celor asimilate acestora, între cel care acordă îngrijirea şi cel care o primeşte. Drepturile părinteşti reprezintă o instituţie juridică veche, care, de rând cu celelalte instituţii ale dreptului, a fost supusă modificărilor pe parcursul evoluţiei sociale. Relaţiile sociale privitoare la familie şi la raporturile dintre membrii acesteia, în special în ceea ce ţine de relaţiile dintre părinte şi copil, au un puternic fundament natural, însă odată cu evoluţia socială, drepturile părinteşti au suferit transformări importante. Dacă anterior legătura dintre părinte şi copil avea o accepţiune de origine pur firească, la moment raportul de maternitate şi paternitate poate fi creat, modificat sau chiar negociat, ceea ce, în mod logic, atrage preocuparea legiuitorului de a institui reguli referitoare la relaţia dintre părinţi şi copiii, în vederea socializării dezirabile a celor din urmă, cu racordarea la noile realităţi socio-economice şi culturale. Nu putem omite că potrivit standardelor internaţionale, statul urmează să întreprindă toate măsurile pentru a asigura interesul superior al copilului, astfel încât se impune necesitatea păstrării unui echilibru între acest interes superior al copilului şi asigurarea drepturilor subiective părinteşti, ca drept fundamental uman. În articolul nominalizat, vom încerca să abordăm conţinutul drepturilor subiective părinteşti în accepţiunea clasică a acestora, dar cu ralierea la noile existenţe obiective impuse de realitatea curentă.

The subjective parental rights are defined as the rights that are exerted in the framework of a relationship between parents and child, where a person follows the purpose to constitute a biological, cultural and patrimonial descent, and also origination and keeping of family relationships or those assimilated to them between the person who offers the care and the person who receives it. The parental rights represent an old institution that was supposed to modifications through history and social evolution, like all the institutions of law. The social relationships regarding family and their members (especially referring to children and parents) have a strong ground, but because of social progress, the parental rights supported significant changes. If previously the bound between parent and child had a pure natural concept, nowadays maternity and paternity can be created, modified or even negotiated, that logically, provokes the interest of the law-maker to institute rules regarding the relationship between parents and children, with the goal of socialization, connected to new social, economical and cultural realities. We can’t ignore that according to international standards, the state has to undertake all the measures to assure the superior interest of the child, so there is the necessity to keep a balance between this interest and ensuring the subjective parental rights, as a basic human right. In the nominee article, we will strive to approach the classical acceptation of the subjective parental