În acest articol autorii analizează evoluţia statului moldovenesc feudal, ur-mărind evoluţia aparatului administrativ. Autorii menţionează experienţa pîrcălabilor de ţinut, care aveau atribuţii din cele mai largi. Ei judecau diverse pricini, încasau ferîia, aplicau amenzi, realizau anchete penale sau în materie de proprietate. Una din sarcinile lor cele mai importante era încasarea birului şi transmiterea lui la vistierie. Datorită pericolului extern, care ameninţa existenţa Moldovei în a doua jumătate a secolului al XV-lea, instituţia pîrcălăbiei ia o mare dezvoltare. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pîrcălabii cetăţilor ce se aflau la hotar se recrutau din boierii ce făceau strajă cu oştenii în acele părţi. În conclu-zie, autorii estimează implicarea pîrcălabilor în soluţionarea problemelor de ordin administrativ, fiscal, şi judecătoresc.  

In this article, the authors follow the evolution of the feudal Moldovan state, following the changes of the administrative apparatus. The authors mention the experience of landlocked craftsmen, who had the broadest attributions. They judged various causes, collected wire, applied fines, carried out criminal investigations or property matters. One of their most important tasks was to cash in and transfer to the treasury. Due to the external danger threatening Moldova's existence in the second half of the fifteenth century, the institution of the spell carried a great development. It was admitted that crackers in the cities of the border in the time of Stephen the Great were recruited from the boyars who wielded the armies  in those parts. In conclusion, the authors estimate the involvement of the scavengers in solving administrative, fiscal, and judicial problems.