Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
719 10 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-05-05 18:18 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
903.21'13'16(478)+634.8(478)(091) (1) |
Prehistory. Prehistoric remains, artefacts, antiquities (254) |
Viticulture. Grape vines. Vineyards (621) |
SM ISO690:2012 HAHEU, Vasile, BRATCO, Dumitru. Cosorul în viticultura Moldovei: origini, evoluţie, tradiţii. In: Revista Arheologică, 2017, nr. 1-2(13), pp. 66-75. ISSN 1857-016X. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Arheologică | |||||
Numărul 1-2(13) / 2017 / ISSN 1857-016X /ISSNe 2537-6144 | |||||
|
|||||
CZU: 903.21'13'16(478)+634.8(478)(091) | |||||
Pag. 66-75 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Lucrările pentru cultivarea, îngrijirea şi întreţinerea viţei de vie necesitau un şir de unelte mai mult sau mai puţin specializate, dintre care se evidenţiază cosorul, devenit pe parcursul vremii o unealtă cu adevărat emblematică a domeniului. Prin esenţă, acest obiect prezintă un cuţit cu lama lată, la bază dreaptă, încovoiată/curbată puternic spre vârf. Se utiliza la tăierea, retezarea, curăţitul viţei de vie, precum şi la tăiatul strugurilor. Pentru ambele epoci istorice cosorul apare morfologic uniformizat, trăsătura specifică care le uneşte fiind anume forma încovoiată/curbată a lamei. Variaţiile în cadrul acestui tip de piese sunt determinate de dimensiunile lor – de la 10 până la peste 50 cm. Cele mari au lama mai îngroşată mai ales în zona spinării, sunt caracteristice mai mult perioadei antice din vestul României şi le interpretăm ca arme de luptă. În prezent au fost făcute şi câteva încercări de clasificare tipologică a acestor obiecte în aspect arheologic (modul de fixare a mânerului) şi etnologic (prezenţa sau lipsa toporiştii pe spatele piesei). Unii cercetători le interpretează ca derivate din seceri, deşi credem că este o abordare nereuşită. Mai atractivă ar fi evoluţia acestora din cuţitaşele curbe. Cosoarele sunt atestate începând cu epoca antică la tracii septentrionali, cele mai timpurii fiind exemplarele de la Cotu Morii, mai descoperindu-se la Poiana, Huşi, Lozna, Odobeşti, Grădiştea Muncelului. Piese absolut similare au fost atestate în mai multe aşezări din secolele V-X şi ulterior: la Trebujeni, Hansca, Costeşti, Belceşti, Vrancea, Jariştea, Baia, Fedeşti, Gugeşti, Buzău, Dumeşti, Dodeşti etc. Unii cercetători invocă în general prezenţa de-a lungul secolelor a viţei de vie (implicit a cosorului) drept argument al continuităţii populaţiei în regiune. |
|||||
Cuvinte-cheie viticultura, cosor de vie şi de luptă, tăierea şi curăţirea viei. |
|||||
|