Azi, este actuală abordarea psiholingvistică a didacticii limbii. Am ales acest traseu demersului nostru cognitiv dat fiind ineficienţa, pe alocuri chiar eşecul, unor metode utilizate în predarea limbilor, metode avînd toate garanţiile de ştiinţificitate. Ideile în jurul cărora este construit acest traseu vizează congruenţa dintre limbă şi gîndire, dintre limbă şi cultură, ceea ce implică, în mod obligatoriu, un al treilea element component de natură psihică – identitatea lingvistică. Specificul naţional al identităţii lingvistice se reflectă în vocabular şi în caracterul raporturilor din cadrul reţelei asociativ-verbale, ce reprezintă tabloul lingval al lumii. Iată de ce o modalitate sigură de reconstrucţie a identităţii lingvistice este experimentul asociativ – o tehnică ce are drept scop identificarea asociaţiilor existente în memoria unui om, apărute în baza experienţei sale anterioare.

The psycholinguistic approach to language teaching has become a topical issue at present. We have chosen this direction to our cognitive research because of the inefficiency, sometimes even failure of many of the methods used previously in language teaching that have all the guarantees of being scientific. Our study is based on the ideas which stress the congruence between language and thinking as well as between language and culture. A third necessary component, which is of psychic nature, appears – the linguistic identity. The national characteristic of the linguistic identity is reflected in the vocabulary and in the nature of the relationships within the associative-verbal network, which represents the lingual picture of the world. For this reason a reliable way of linguistic identity reconstruction is the associative experiment – a technique that aims to identify the existing associations in a person’s memory which appeared under the influence of his/her previous experience.