The process of social representation designates a form of specific knowledge which, "acting simultaneously on the stimulus and the response", links a subject to an object. In its case, we are in fact dealing with a "way of communicating with the outside", with "turning to the world of phenomena and deeds", with an "articulation of the personality to the social context", with a "mechanism with whichtheories about the social environment are built", with a "style of conduct towards the outside " or, finally, with a "restoration, a reconstruction of the environment through the perspective of our philosophy of life". By saying "social representation," we actually mean a "modeling of an object into andthrough behavioral and material linguistic relations". With this object, the type of representation in question is "in a relation of symbolization (taking its place) and "interpretation" (giving it meaning), being in a variant of expression or in a form of construction of the real". What prerequisites must there exist for a certain element of the social environment (a person, a situation, an event, a deed, a phenomenon or an idea) to trigger the emergence of a social representation, of a sui generis collective science capable of building "a common vision of the world", a "system of understanding and interpretation of reality", a "strategy of community agreement between individuals or groups"? According to a widespread view, for that to happen, at least five conditions must be met. In brevi, they look like this: (a) the polymorphism [= the object of representation must have several facets, a certain diversity in the social field; the representation of the object at the level of the groups is to obtain particular connotations, specific colors determined by the respective particularities of the population and/or the environment]; (b) way of reference to the social group [= the researcher must capture the link between a social group and the object of representation; "representations are built, developed and worn by social groups"]; (c) identity and cohesion [= the researcher must ensure that the object of representation is in relation with certain social stakes, particularly those related to the identity and cohesion of the group; the members of a group tend to take into consideration the object that makes them see their identity and feel cohesive]; (d) way of reference to the "other social" [= the researcher must establish a close relationship between the object and other social instances in real interaction with the group producing that representation; "if the "other social" to which the group would relate didn‘t exist , the representation would not make sense nor would exist"]; (e) the non-existence of orthodoxy [= the object of representation must not relate to groups subject to regulatory or controlling courts; in the case of social representations, "the processes of organization and structuring occur naturally, without external pressures or interference".

Procesul de reprezentare socială desemnează o formă de cunoaștere specifică, care, „acționând simultan asupra stimulului și asupra răspunsului‖, leagă un subiect de un obiect. În cazul lui, avem de-a face esen‘ialmente cu „un mod de a comunica cu exteriorul‖, cu o „orientare în lumea fenomenelor și a faptelor‖, cu o „articulare a personalității la contextul social‖, cu un „mechanism prin care se construiesc teorii despre mediul social‖, cu „un stil de conduit orientat spre exterior‖ sau, în sfârșit, cu o „refacere, o reconstrucție a ambientului prin prisma filosofiei noastre de viață‖. Spunând „reprezentare socială‖, noi, de fapt, ne referim la o „modelizare a unui obiect în și prin raporturi lingvistice, comportamentale și materiale‖. Cu acest obiect, tipul vizat de reprezentare se află „într-un raport de simbolizare (îi ține locul) și de „interpretare‖ (îi acordă semnificații), constituindu-se într-o formă de expresie a subiectului‖. Ce premise trebuie să existe pentru ca un anume element al mediului social (o persoană, o situație, un eveniment, un fapt, un fenomen sau o idee) să suscite emergența unei reprezentări sociale, a unei științe colective sui-generis susceptibilă să construiască „o viziune comună asupra lumii‖, un „sistem de înțelegere și interpretare a realității‖, o „strategie de integrare comunitară a indivizilor sau grupurilor‖? Potrivit unui punct de vedere de largă răspândire, pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuiesc întrunite cel puțin cinci condiții. In brevi, ele arată astfel: (a) polimorfismul [ = obiectul reprezentării trebuie să dispună de mai multe fațete, de o anumită diversitate în câmpul social; or, reprezentarea obiectului la nivelul grupurilor urmează să capete conotații particulare, coloraturi specifice determinate de respectivele particularități ale populației sau/și ale mediului]; (b) raportarea la grupul social [= cercetătorul trebuie să surprindă legătura existentă între un grup social și obiectul reprezentării; or, „reprezentările sunt construite, dezvoltate și purtate de grupurile sociale‖]; (c) identitate și coeziune [= cercetătorul trebuie să se încredințeze că obiectul reprezentării se află în raport cu anumite mize sociale, în mod special cu cele legate de identitatea și coeziunea grupului; or, membrii unui grup tind să ia în considerare obiectul care îi face să-și vadă identitatea și să se simtă coezivi]; (d) raportarea la „altul social” [= cercetătorul trebuie să constate existența unei relații strânse între obiect și alte instanțe sociale aflate în interacțiune reală cu grupul care produce respectiva reprezentare; or, „dacă nu ar exista un «altul social» la care grupul să se raporteze, reprezentarea nu ar avea sens și nici nu ar exista‖]; (e) inexistența ortodoxiei [= obiectul reprezentării nu trebuie să se raporteze la grupuri care se supun unor instanțe reglatoare sau de control; or, în cazul reprezentărilor sociale, „procesele de organizare și structurare decurg natural, fără presiuni sau imixtiuni externe‖].