Goethe’s rejection of Newtonian theory of colors is a striking example of the vulnerability of the human mind - however brilliant it might be - to fanaticism. After an analysis of Goethe’s persistent fascination with magic and occultism, of his education, existential experiences, and idiosyncrasies, the authors propose an original interpretation of his anti-Newtonian position, partially based on refences accessible only in Romanian.

Respingerea de către Goethe a teoriei culorilor a lui Newton este un exemplu frapant al vulnerabilităţii spiritului uman, oricât de strălucit ar fi , la fanatism. După analizarea fascinaţiei constante a lui Goethe faţă de magie și ocultism, a educaţiei, experienţelor existenţiale, infl uenţelor și idiosincraziilor sale, autorii propun o interpretare originală a poziţiei sale anti-newtoniene, bazată, în parte, pe surse accesibile doar în limba română.