În paginile acestui articol, autorul analizează particularităţile stilistice ale Sonatei-dialog pentru fagot și pian de Vladimir Rotaru, evidenţiind predilecţia compozitorului pentru genul muzicii instrumentale de cameră, preponderent, pentru pian și instrumente aerofone. Sonata-dialog în discuţie se caracterizează printr-un limbaj muzical adânc ancorat în folclor (cu ritmuri specifice dansurilor populare moldovenești), prin utilizarea principiilor improvizatorice în dezvoltarea materialului și prin virtuozitatea originală a partiţiei solistice. În calitate de interpret al sonatei (ca solist), autorul sugerează unele recomandări metodice soliștilor-fagotiști în vederea realizării unei interpretări de performanţă a creaţiei.

In the pages of this article, the author analyzes the stylistic peculiarities of the Sonata-dialogue for bassoon and piano by Vladimir Rotaru, highlighting the composer’s predilection for the genre of instrumental chamber music, mostly for piano and wind instruments. The Sonata-dialogue in question is characterized by a musical language deeply rooted in folklore (with specific rhythms of the Moldovan folk dances), by using the principles of improvisation in developing the material and original virtuosity of the solo part. As a performer (soloist) of the sonata, the author suggests some methodical recommendations to bassoon-soloists in order to achieve a successful interpretation of the creation.