The objective of this paper is to show how the filmmaker’s genre of choice shapes the main discourse of the film. The author compares Helke Sander’s documentary Liberators Take Liberties (1991-1992) and Max Farberbock’s narrative feature A Woman in Berlin (2008) both dealing with the dramatic effect of the end of WWII, in particular with the instances of German women having been raped by the Allied troops, a theme first publicized in the anonymous diary A Woman in Berlin (1953). There is a clear connection between the book and the two films, but if Sander focuses on the rape itself and on the extraordinary female experience of war, Farberbock is more concerned with cross-national revenge. The author looks closer at the genre elements, particularly at the genres of the diary, the (feminist) documentary, and the narrative film. Then, the author draws some parallels between the Helke Sander film and the diary A Woman of Berlin and discusses the documentaries within the feminist framework inspired by Sander’s accomplishments.

Scopul articolului este de a arăta modul în care genul ales de producătorul unui film modelează discursul de bază a unui film. Autoarea compară filmul documentar a lui Helke Sander intitulat Eliberatorii ne iau libertatea (1991-1992) și filmul documentar a lui Max Farberbock O Femeie în Berlin, ambele axându-se asupra impactului ultimei perioade a celui De-al Doilea Război Mondial asupra femeilor germane. Este vorba în special de violarea femeilor germane de către Aliații occidentali, o temă care devine subiect public odată cu publicarea volumului anonim O femeie din Berlin (1953). Există o legătură directă între cele două filme și carte, dar există și deosebiri: Sander pune în centrul atenției însăși violurile și experiența femeilor în război, în timp ce Farberbock este preocupat mai mult de răzbunare ca fenomen transnațional. Autoarea analizează îndeaproape elementele care țin de caracterul (genul) jurnalului, de filmul documentar (feminist) și de narațiunea filmului. Ulterior, autoarea oferă unele paralele între filmul lui Helke Sander și jurnalul O femeie la Berlin și discută cele două documentare în contextul feminist inspirat de realizarea lui Sander.