În prezenta investigație, se pune în discuție problema dacă prin aplicarea față de debitor a interdicției de a părăsi țara se sfidează sau nu dreptul la libera circulaţie. În acest scop, s-a apelat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale a Republicii Moldova. Așadar, se reține că în optica jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se admite că interdicția de a părăsi țara aplicată unui debitor poate fi în concordanță cu art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme aceasta este justificată şi numai pentru perioada în care serveşte scopului de a garanta recuperarea creanţei. Per a contrario, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene pledează pentru inadmisibilitatea limitării dreptului la libera circulație în cadrul Uniunii Europene pentru considerentul că persoana are o datorie la stat sau față de particulari (persoane fizice şi/sau persoane juridice). În realitate, ceea ce sugerează jurisprudența Curții de Justiție a UE este că instrumentele utilizate pentru protecția intereselor creditorilor trebuie să ia, în principiu, alte forme decât cea a unei restrângeri privind libera circulație a debitorului. La rândul său, instanța de contencios constituțional din Republica Moldova a subscris la poziția Curții Europene a Drepturilor Omului în materia cercetată, statuând că interdicţia de a părăsi ţara nu reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul la libera circulaţie, garantat de Constituţie şi normele actelor internaţionale. Nu în ultimul rând, se opinează că în contextul aspirațiilor Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană și armonizării prevederilor legale naționale cu acquis-ul comunitar, este posibil ca legiuitorul să abandoneze măsura de asigurare – aplicarea faţă de debitor în procedura de executare silită a interdicţiei de a părăsi ţara pentru faptul neonorării obligațiilor imprimate într-un document executoriu.

This investigation is based on the problem whether by applying the prohibition to leave the country towards the debtor it is defied or not the freedom of movement. For this purpose, it was analyzed the jurisprudence of the European Court of Human Rights, the Court of Justice of the European Union and the Constitutional Court of Moldova. Therefore, it can be noted that according to European Court of Human Rights jurisprudence, it is recognized that the prohibition of leaving the country may be applied to a debtor in accordance with Article 2 of Protocol 4 of the European Convention on Human Rights as long as it is justified and only for the period that serves to ensure recovery of the debt. Per a contrario, the jurisprudence of the EU Court of Justice pleads for inadmissibility of restriction on the right to free movement within the European Union because that person has a debt to the state or to individuals (natural and/or legal entities). In reality the jurisprudence of the Court of Justice of the European Union states that it is recommended to apply such measures that won’t need to restrain the liberty of persons in order to ensure the execution of enforcement acts. In its turn, the Constitutional Court of the Republic of Moldova joined the position of the European Court of Human Rights in the matter investigated, establishing that the prohibition of leaving the country is not an unjustified interference with freedom of movement, guaranteed by the Constitution and the international acts. Last but not least, it is stated that if the Republic of Moldova aspires to become a member of the EU and wants to harmonize it’s legislation it should slowly abandon such measures of interdictions of leaving the country as a measure to ensure the execution of enforcement acts.