Scopul studiului vizează caracteristica diagnosticului, nivelul şi cauzele divergenţei în mortalitatea survenită intrauterin şi postnatal. Material şi metode. Material de studiu au servit dările de seamă pe ultimii 5 ani (2011-2015) şi 372 fi şe morfopatologice ale autopsiilor în mortalitatea survenită in utero – 190 cazuri şi postnatal la vârsta de 0-18 ani – 182 cazuri, din anul 2015. Rezultate. În plan cronologic, dinamismul divergenţei generale a înregistrat o creştere de la 14,3% (2011) până la 27,4% (2015), cu un maximum de 27,9% în 2014. Analiza mortalităţii investigate morfopatologic în Serviciul de Morfopatologie clinică a IMSP IMşiC în perioada anului 2015 a stabilit în mortalitatea copiilor ponderea majoră a diagnosticului bicauzal – 68,0% şi a polipatiei în 12,1% din cazuri. În 52,4% cazuri examinarea morfopatologică post-mortem a completat nozologia şi etiologia afecţiunilor ce au cauzat mortalitatea, stabilind după principiul nozologic un nivel de divergenţă de 27,4% din cazuri, cu predilecţie în mortalitatea intrauterină – 15,3%. Evaluarea divergenţelor în funcţie de cauze a relevat frecvenţa cauzelor obiective în 65,3%. În funcţie de categorii, a predominat divergenţa de categoria I cu 54,5%, iar cele de categoria II şi III au constituit 43,9% şi 1,5%, respectiv. Coraportul cauzelor subiective la obiective a înregistrat un indice a calităţii de 0,53, fi ind < 1, ceea ce refl ectă o calitate satisfăcătoare a managementului clinico-diagnostic. Conform datelor de literatură, Зайратьянц О.В (2005), J Roulson, et. al. (2005), E Gleizer (2008), divergenţa în perioada copilului oscilează între 15% şi 65% din cazurile examinate post-mortem, media mondială constituie circa 30-35%. Concluzii. Nivelul de divergenţă în IMSP IMşiC este un indice numerar constituind 27,4%, care refl ectă efi cienţa măsurilor organizatorice şi nivelul tehnologic al procesului clinico-diagnostic înregistrând în perioada anului 2015 un indice de 0,53, ceea ce relevă o calitate satisfăcătoare a procesului clinico-diagnostic.