Deși nu este recunoscut propriu-zis ori reglementat expres în sistemul de drept moldovenesc, recurgerea la precedentul judiciar este pe deplin justificată prin predictibilitate, stabilitate, corectitudine, eficiență și încredere într-o justiție echitabilă. Ideea conform căreia cazurile similare ar trebui să fie tratate în același mod este ancorată în ipoteza că o persoană este egală din punct de vedere juridic cu oricare alta. Prin urmare, circumstanțele similare nu ar trebui să fie tratate în mod diferit, cu excepția temeiurilor relevante și clar justificate. Echitatea ca noțiune abstractă capătă o conotație empirică exclusiv prin intermediul precedentului.

Even though not properly acknowledged or fairly regulated in the Moldovan legal system, reliance upon precedent is literally justified by predictability, stability, fairness, efficiency and the expectation that the law is just. The idea that similar cases should be treated alike is anchored in the assumption that one person is legally equal to any other. Therefore, similar circumstances should not be treated differently except for legally relevant and clearly justifiable reasons. Equity as an abstract notion gains an empirical connotation exclusively throughout the precedent.