Scopul acestui articol este de a oferi o evaluare a doctrinei militare, pe care a moștenit-o Federația Rusă de la Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Revenind la noile frontiere, Rusia post-sovietică a fost obligată să se adapteze la o lume cu reguli de neînţeles pentru colosul care, vreme de circa 300 de ani, s-a aflat într-o expansiune continuă. Având misiunea dificilă de a-şi regăsi identitatea naţională şi redefini identitatea strategică, Rusia s-a angajat într-un amplu proces de transformare a paradigmei despre sine şi despre lumea ce o înconjoară. Necesitatea regândirii bazelor istorice şi geopolitice, cât şi preocupările de ordin intern pentru tranziţia Rusiei către democraţie, erau în legătură directă cu problema redefinirii noilor concepte doctrinarstrategice. Cu toate acestea, până în prezent Rusia nu și-a găsit integral identitatea strategică, politica externă rusă continuând să aibă o doză masivă de ambiguitate, care denotă incapacitatea elitelor de a trece peste o mentalitate imperială moştenită.