Evidenţiată prin morfologia particulară şi sintetizantă, portretistica sculpturală în arta contemporană este o creaţie a intensităţilor volumetrice, mergând perseverent de la impresionism până la efervescenţa abstractă. Susţinută de autenticitatea unui cromatism integrat în ambient şi de o structură expresivă de factură simbolică, istorică, poetică, arta portretului se raportează şi la ambianţa specifică a tradiţiilor culturale autohtone, la evenimentele istorice şi la integrarea în circuitul valorilor europene. Este cazul multor sculptori contemporani, din generaţii şi zone diferite, pentru care portretul este un element fundamental al creaţiei sculpturale din era volumului esenţial Alexandru Pamfil (Galaţi – România), George Sorin Purcaru (Iaşi – România), Mircea Ştefănescu (Iaşi – România), Ion Irimescu (Bucureşti – România) şi Paolo Massei (Roma – Italia) ș.a.

Facets of portraiture in the era of essential volume Evidenced by the particular and synthesized morphology, sculptural portraiture in contemporary art is a creation of volumetric intensities, persistently ranging from impressionism to abstract effervescence. Supported by the authenticity of a chromatics integrated in the ambient and by an expressive structure of symbolic, historical, poetic nature, the portrait art is also related to the specific environment of local cultural traditions, to the historical events and to the integration into the circuit of European values. This is the case of many contemporary sculptors, such as Alexandru Pamfil (Galati – Romania), George Sorin Purcaru (Iasi – Romania), Mircea Ştefănescu (Iasi – Romania), Ion Irimescu (Bucuresti – Romania) şi Paolo Massei (Roma – Italia) etc., belonging to different generations and areas, for whom the portrait is a fundamental element of sculptural creation in the era of essential volume.