În dreptul penal se consideră componenţă de infracţiune totalitatea elementelor şi a semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, care califică o faptă prejudiciabilă drept o infracţiune concretă. Orice faptă penală include, în mod obligatoriu, semne referitoare la toate cele patru elemente ale componenţei de infracţiune. Latura obiectivă a infracţiunii constituie manifestarea exterioară a faptei infracţionale. Ea conţine numărul cel mai mare de semne şi este principalul element al faptei infracţionale care îi atribuie individualitatea şi care permite a delimita o infracţiune de alta. Aceste semne sunt: fapta (acţiunea sau inacţiunea), consecinţele infracţionale, legătura de cauzalitate, precum şi locul, timpul, împrejurările, metoda săvârşirii infracţiunii.

In the criminal law the component part of a crime means the totality of the objective and subjective elements, established by the criminal law that qualifies a harmful deed as a concrete crime. Any criminal offence necessarily includes signs on all four elements of a component part of the crime. The objective side of the offence is the external manifestation of criminal offence. It contains the largest number of signs and is the main element of the criminal offence which confers individuality and which allows to distinguish a crime from another. These signs are: deed (action or inaction), criminal consequences, causation, as well as the place, time, circumstances and the method of committing the offence.