O infracţiune este considerată ca fiind comisă din imprudenţă dacă persoana care a comis-o a realizat caracterul prejudiciabil al acţiunii sale sau inacţiunii, a prevăzut consecinţele sale prejudiciabile, dar se considera necugetată acţiunea care ar putea fi evitată astfel sau nu s-a dat seama de natura prejudiciabilă a acţiunii sale sau inacţiunii, sau nu a prevăzut posibilitatea de consecinţe prejudiciabile, deşi persoana ar trebui să aibă şi ar fi putut prevedea astfel de consecinţe. Ca Intenţie, imprudenţa include o formă de bază de vinovăţie, considerate mai puţin prejudiciabile decât intenţia. Responsabilitatea pentru crimele comise din imprudenţă apare, de obicei, în apariţia de consecinţe negative, care este doar în cazurile de infracţiuni cu component substanţial. În absenţa unor astfel de consecinţe, faptei prejudiciabile în sine nu atrage răspunderea penală.

A crime is considered as being committed by imprudence if the person who committed it realized the prejudicial nature of his/her action or inaction, foresaw its prejudicial consequences, but thoughtlessly considered that such could be avoided, or did not realize the prejudicial nature of his/her action or inaction, or did not foresee the possibility of any prejudicial consequences although the person should have and could have foreseen such consequences. Like the intent, the imprudence includes a basic form of guilt, considered less prejudicial than the intent. The liability for the crimes committed by imprudence occurs, usually, in the occurrence of prejudicial consequences, that is only in cases of crimes with substantial component. In the absence of such consequences, the prejudicial act itself does not attract the criminal liability.