Contextul amplelor schimbări tehnologice determină specificul societăţii axate pe cunoaştere. Politicile cunoaşterii, în acest context, se referă la cercetare, inovaţie, educaţie şi la formarea profesională; politicile educaţionale se referă la trecerea progresivă de la behaviorism spre pragmatism, şi anume: de la acţiune în baza analogiilor, fără implicarea conştiinţei (teoria behavioristă) la acţiune de cercetare care presupune rezolvarea problemelor din viaţă. Educaţia elevilor, în acest context, presupune nu doar achiziţii teoretice, dar şi formarea unui spirit de investigaţie, necesar pentru participarea activă la locul său în comunitate. Din această perspectivă, curriculumul şcolar promovează abordarea unui demers educaţional axat pe competenţe, prin prisma corelaţiei: iniţiativa profesorului – acţiunea elevului („learning by doing”).

The context of ample technological advances determines the specifics of a society centered on learning. The learning politics, in this context are referred to research, innovation, education and professional training; the educational politics refer to the progressive transition from behaviorism towards pragmatism, especially from actions based on analogies, without the implication of conscience (the behavioral theory) in research, which implies the solving of life’s problems. The education of students, in this context, implies not just theoretical acquirement, but also the forming of a spirit of investigating, needed for an active participation in its place or inside the community. From this perspective, the school curriculum promotes the approach of an educational step based on skills, linking the teacher’s initiative with the student’s action (learning by doing).