De-a lungul timpurilor, militarii erau în căutarea soluţiilor ingenioase pentru obţinerea victoriei pe câmpul de luptă, cu pierderi şi consum de resurse minime. Teoretic analizând, aplicarea luptei de manevră de către statele mici ar putea aduce succes în lupta împotriva adversarului superior în forţe, dar pentru aceasta este necesar de a implementa schimbări cum ar fi: trecerea treptată de la stilul de conducere detaliat la cel de delegare a sarcinilor, adaptarea învățământului militar în conformitate cu lupta de manevră, dar și limitarea procesului birocratic până la minimumul necesar. Desigur, aceste schimbări pot fi şi trebuie realizate în mediul militar, însă există şi alți factori care nu ţin de competența liderilor militari, cum ar fi: cultura poporului, nivelul de educaţie, societatea etc. Liderii militari trebuie să utilizeze tactici ținând cont de situaţia creată, pe de o parte, însă, pe de altă parte, liderii politici trebuie să înţeleagă că societatea urmează a fi pregătită corespunzător acestor tactici de luptă.